Cele șapte comune din Ținutul Pădurenilor au împreună mai puțin de 4.000 de locuitori, răspândiți pe aproape 570 de kilometri pătrați. Pentru a depăși pragul de 1.500 de locuitori avut în vedere în reforma administrativă, cinci dintre cele mai mici comune ar trebui unite.
Comuna Ghelari este cea mai mare din Ținutul Pădurenilor Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Mai puțin de 4.000 de locuitori însumează cele șapte comune din Ținutul Pădurenilor, una dintre regiunile din România cele mai afectate de îmbătrânirea populației, migrație și depopulare. Aflat în Munții Poiana Ruscă, în apropierea municipiilor Hunedoara și Deva și a limitelor județelor Hunedoara, Caraș-Severin și Timiș,
Ținutul Pădurenilor și-a primit numele datorită vastelor păduri care l-au acoperit de-a lungul timpului.
Sate vechi, în declin
Satele înființate aici încă din perioada medievală s-au dezvoltat în secolele trecute datorită resurselor naturale ale zonei: pădurile seculare, al căror lemn era folosit adesea în metalurgia dezvoltată pe văile din împrejurimi și în zona Hunedoarei, și bogățiile subterane: fier și alte zăcăminte metalice, marmură, talc, dolomită și piatră de construcții.
La începutul secolului XX, cele peste 40 de sate cuprinse în Ținutul Pădurenilor ajunseseră la expansiunea maximă. Aveau sute de locuitori și erau considerate suprapopulate pentru o regiune izolată, cu puține terenuri prielnice agriculturii. Urbanizarea și industrializarea României din a doua parte a secolului XX au afectat din plin dinamica satelor locuite de „pădureni”. Începând din anii ’50, forța de muncă locală a început să migreze spre centrele industriale și orașele din Hunedoara, iar în următoarele decenii satele s-au golit treptat.
După 1990, migrația externă a grăbit și ea declinul demografic al așezărilor montane. Localnicii rămași în Ținutul Pădurenilor au fost tot mai puțini și, în general, oameni în vârstă, mulți obișnuiți să trăiască în izolarea și în condițiile austere oferite de zona montană. În ultimii ani, au fost modernizate mai multe șosele, menite să lege ținutul de Hunedoara și Deva, aflate la zeci de kilometri distanță, ori să conecteze micile sate pitorești, cu înfățișare arhaică.
Recensământul populației din 2021 arăta că, dintre cele șapte comune din Ținutul Pădurenilor, doar Ghelari (video) număra peste 1.500 de locuitori. Numărul de 1.501 locuitori înregistrat la recensământ este însă mai mare decât cel actual, în contextul declinului demografic al regiunii. De altfel, Ghelariul a pierdut aproape un sfert din populație, între 2011 și 2021.
Comuna Ghelari, unde a funcționat una dintre marile mine de fier din România, a rămas cea mai populată din Ținutul Pădurenilor, chiar dacă exploatarea minieră a fost închisă definitiv în urmă cu două decenii, iar multe dintre familiile foștilor ei angajați au părăsit localitatea, lăsând în urmă blocuri pustii, ridicate în anii ’80, pe coamele dealurilor, pentru muncitori.
Șapte comune, mai puțin de 4.000 de locuitori
Cele șapte comune din Ținutul Pădurenilor se întind pe aproape 570 de kilometri pătrați, dar au împreună mai puțin de 4.000 de locuitori. Densitatea medie este de aproximativ șapte locuitori pe kilometru pătrat, iar în unele comune aceasta coboară la mai puțin de cinci locuitori pe kilometru pătrat.
În afara Ghelariului, celelalte șase comune din Ținutul Pădurenilor, însumează doar 2.459 de locuitori, potrivit datelor recensământului.
Comuna Bătrâna are, oficial, 88 de locuitori, fiind cea mai puțin populată comună din România. În realitate, spun unii localnici, populația așezării a mai scăzut în ultimii ani și, în plus, familii care locuiesc în Dobra sunt trecute cu domiciliul în Bătrâna. Sunt aproximativ 50 de locuitori permanenți în satul Bătrâna și celelalte trei cătune ale comunei: Piatra, Răchițaua și Fața Roșie.
„La fel ca și în alte comune din Ținutul Pădurenilor, am vrut și noi să arătăm că satele din comună nu sunt așa pustii. Ne-a fost teamă să nu se desființeze comuna și cei de aici au mai găsit oameni care să poată fi trecuți cu domiciliul în Bătrâna. Dar poate unii dintre cei cu acte în Bătrâna nici nu au trecut vreodată pe aici. Locuiesc în Dobra, comuna aflată mai jos, la vreo 30 de kilometri”, afirmă un localnic.
Comuna Bunila avea, în 2021, 247 de locuitori, Lelese avea 339 de locuitori, Cerbăl – 403 locuitori, Toplița – 624 de locuitori, iar Lunca Cernii de Jos – 758 de locuitori.
Pentru ca micile comune din Ținutul Pădurenilor, grupate în ordinea crescătoare a populației, să poată depăși împreună pragul de 1.500 de locuitori avut în vedere în proiectul reformei administrative, ar fi necesară comasarea a cinci dintre ele. Bătrâna, Bunila, Lelese, Cerbăl și Toplița ar însuma 1.701 locuitori, formând o comună întinsă, cu sate risipite pe culmile și văile munților, la zeci de kilometri unele de altele.
Ținutul Pădurenilor, afectat de îmbătrânire
Declinul demografic al Ținutului Pădurenilor este evidențiat în Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Hunedoara (PATJ). Studiul socio-demografic prezentat în document arată că localitățile montane din Munții Poiana Ruscă sunt printre cele mai afectate de scăderea populației, îmbătrânire și natalitate redusă.
„În județul Hunedoara, situația cea mai catastrofală se întâlnește în mediul rural, unde aproape peste tot ponderea populației vârstnice depășește 20% și, deci, media județeană. Zona cu cele mai ridicate ponderi ale populației vârstnice este cea a Munților Poiana Ruscă, cu valori record la Bătrâna (46,36%), Bunila (44,3%) și Cerbăl (42,44%), și ceva mai reduse la Lelese (34,97%), Toplița (34,07%), Lunca Cernii de Jos (29,9%)”, arată studiul, pe baza datelor privind populația la 1 ianuarie 2024.
Povestea școlilor uitate din Ținutul Pădurenilor. Copiii animau satele ascunse din Munții Poiana Ruscă
Documentul arată că, în perioada dintre recensămintele din 2011 și 2021, populația județului Hunedoara a scăzut cu 13,6%, însă în unele comune montane declinul a fost mult mai accentuat. În Bătrâna, numărul locuitorilor s-a redus cu 30,71%, cel mai mare procent înregistrat în județ, iar în Ghelari scăderea a fost de 24,31%. Bunila, Lelese și Lunca Cernii de Jos sunt și ele menționate printre comunele cu pierderi demografice importante.
Regiunea se remarcă și prin numărul foarte redus al tinerilor. Potrivit studiului, în Bunila și Cerbăl populația tânără reprezenta circa șase la sută. Natalitatea a atins, la rândul ei, niveluri extrem de reduse, în mai mulți ani, comunele Bătrâna, Bunila, Lelese și Cerbăl nu au înregistrat nașteri.
O altă problemă a regiunii este densitatea extrem de redusă a populației. Potrivit indicatorilor pentru anul 2024 utilizați în studiul județean, Cerbăl avea 3,19 locuitori pe kilometru pătrat, Bătrâna – 3,72, Bunila – 4,14, Lelese – 4,3, iar Lunca Cernii de Jos – 5,17 locuitori pe kilometru pătrat.
„Este o regiune cu vechi tradiții, Ținutul Pădurenilor, care a cunoscut însă un declin demografic accentuat încă din perioada comunistă, prelungit și până în prezent, cu consecințe dramatice din punct de vedere demografic, care se reflectă și în economie și societate la nivelul acestor comune”, arată autorii studiului realizat pentru Consiliul Județean Hunedoara.
Viitorul incert al satelor din Munții Poiana Ruscă
Un alt studiu, realizat de cercetători ai Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și publicat în 2018, sub titlul „Depopularea spațiilor rurale montane. Munții Poiana Ruscă. Ghid de recomandări”, oferă explicații despre declinul demografic al regiunii și dificultățile cu care se confruntă comunitățile montane.
„Depopularea, cel mai alarmant fenomen manifestat în Munții Poiana Ruscă, a imprimat acestor sate o stare de letargie teritorială, reflectată cel mai adesea la nivelul funcționalității, fizionomiei și dimensiunii demografice a așezărilor. Astfel, statusul demografic actual al satelor din Munții Poiana Ruscă se caracterizează prin numărul redus al resursei umane active și destructurarea piramidei vârstelor, care trădează un accentuat proces de îmbătrânire demografică și o creștere a ratei de dependență demografică, totodată susținut de exodul rural, declanșat în principal de dorința de creștere a nivelului de trai (emigrarea pentru ocuparea unui loc de muncă sau pentru formarea profesională/educațională)”, arată autorii cercetării.
Studiul a inclus și interviuri cu locuitori ai satelor montane aflate în proces de depopulare. Aceștia au indicat îmbătrânirea comunităților, plecarea definitivă a tinerilor, degradarea locuințelor și extinderea zonelor sălbăticite printre problemele care afectează localitățile. În opinia lor, dificultățile acumulate în ultimele decenii nu pot fi rezolvate într-un timp scurt.
„Pe de altă parte, printre soluțiile identificate de înșiși membrii acestor comunități amintim necesitatea creării unor locuri de muncă, demararea unor inițiative antreprenoriale în domeniul turistic și agricol și îmbunătățirea infrastructurii de transport, fără de care arealul Munților Poiana Ruscă își accentuează izolarea”, arată studiul.
Cercetătorii au atras atenția și asupra viitorului nesigur al așezărilor montane, în condițiile în care politicile de dezvoltare economică nu au fost însoțite de măsuri suficiente pentru menținerea și atragerea populației.
Drumeții de toamnă spre satele din Munții Poiana Ruscă. Traseele de vis din Ținutul Pădurenilor
Comunele din Ținutul Pădurenilor, vizate de reforma administrativă
Desființarea administrativă a unor comune din această regiune a fost discutată de-a lungul timpului și chiar pusă în practică, pentru scurt timp, în ultimul an al regimului comunist.
În primăvara anului 1989, trei comune din Ținutul Pădurenilor – Bătrâna, Bunila și Toplița – au fost desființate administrativ, în cadrul reorganizării teritoriale impuse de regimul Ceaușescu. Acestea s-au numărat printre cele nouă comune hunedorene care au fost alipite altor unități administrative, potrivit relatărilor din presa vremii. Bătrâna a fost arondată comunei Dobra, aflată la circa 30 de kilometri distanță. După Revoluția din Decembrie 1989, reorganizarea a fost anulată prin Decretul-lege nr. 38 din 22 ianuarie 1990, iar comunele și-au recăpătat statutul administrativ.
Depopularea a creat și situații neobișnuite în privința administrării lor. La alegerile locale din 2024, în comunele Bătrâna și Cerbăl, pentru funcția de primar s-a înscris câte un singur candidat. În Bătrâna, numărul alegătorilor înscriși pe listele permanente era de 89, în timp ce recensământul din 2021 înregistrase doar 88 de locuitori, cele două statistici având însă baze de calcul diferite. Între timp, școlile, magazinele și punctele medicale au dispărut din numeroase sate depopulate, iar populația îmbătrânită trăiește în comunități tot mai izolate.
Problema administrării comunelor cu foarte puțini locuitori a revenit în atenție în contextul reformei administrativ-teritoriale anunțate de Guvern în toamna anului 2026.
La 30 octombrie 2026, ministrul Dezvoltării, Alexandru Stoica, a anunțat că proiectul privind comasarea comunelor cu cel mult 1.500 de locuitori va fi aplicat în două etape. Prima ar urma să se desfășoare până la 1 martie 2027 și să permită unirea voluntară a localităților, cu acordul administrațiilor și al cetățenilor. Ulterior, Guvernul intenționează să treacă la o etapă de comasare obligatorie, ale cărei efecte ar urma să fie aplicate la alegerile locale din 2028.
„Într-o primă etapă, vorbim de comasarea voluntară. A doua etapă va fi o comasare prin asumare, o comasare obligatorie în a doua etapă”, a declarat ministrul Dezvoltării.
În Ținutul Pădurenilor, eventualele comasări ar ridica însă probleme suplimentare. Comunele cu populație foarte redusă administrează teritorii montane întinse, iar legăturile dintre sate sunt adesea dificile.
Anunțuri gratuite din Maramures