O cunoașteți deja pe Zayda Montero – columbiana care s-a ocupat de proiectul turistic România Virală, derulat pe parcursul unui an și încheiat în august. A venit vremea să-l cunoașteți și pe fratele ei – Juan G. Montero – primul dintre cei patru frați Montero care au ales să se stabilească în Bistrița. Alături de sora lui, Juan G. Montero și-a propus să pună bazele unui proiect inedit, chiar în orașul nostru.
Juan G. Montero este primul dintre frații Montero stabilit la Bistrița – acum șapte ani și jumătate.
Tânărul s-a născut în Rivera (Columbia) – o comunitate de dimensiuni medii, cam ca Năsăudul, cunoscută la nivel național drept „Municipiul Verde al Columbiei”, datorită resurselor sale naturale și a ecoturismului.
A locuit în Rivera până aproape de 19 ani, după care a început să colinde toată țara, în lung și-n lat. „Apoi am avut ocazia să ies din Columbia și să călătoresc prin toată America de Sud de vreo trei ori. Am ajuns în peste 30 de țări. Și prin centrul Americii de Sud, și în Cuba, și în Chile, într-o mulțime de misiuni. Dintotdeauna mi-a plăcut să fac ceva pentru ceilalți”, ne-a povestit Juan G. Montero.
Juan Montero cânta săptămânal bolnavilor din spitalele din Columbia și Chile
Cât a trăit în Columbia și în Chile – una dintre pasiunile lui Juan G. Montero a fost să cânte prin spitale unor oameni bolnavi.
„Îmi amintesc și acum: din primul meu salariu pe care l-am primit, mi-am cumpărat o vioară și șase cărți. Prin 2010-2011. Nu știam să cânt la vioară, nimeni din familia mea nu cântă. Dar mi-a plăcut și am încercat să învăț singur.
Nu sunt un muzician profesionist, dar mi-a plăcut foarte mult și am învățat singur de pe net. Apoi am învățat să cânt la chitară. O singură lecție de chitară am avut – cu un profesor care mi-a explicat într-o zi cam tot ce știa el. Apoi am început singur să mă perfecționez, cât am putut. Apoi am învățat să cânt puțin la pian, și la mandolină.
Nu cred că am o voce prea grozavă sau o ureche muzicală bună, dar am avut o dorință mare… Nu-mi explic de unde, dar am avut”, ne-a mai dezvăluit Juan G. Montero.
De obicei, tânărul cântă muzică clasică și muzică sacră, pentru că i se pare mai liniștită și mai blândă.
Juan Montero își amintește și acum cu plăcere de prima cină comunitară la care a participat pe pietonalul Liviu Rebreanu, alături de frații săi. Atunci a venit cu chitara și a făcut senzație printre participanți.
„Cu chitara poți să cânți orice. Cu vioara este mai complicat. Eram în Brazilia când am început să cânt oamenilor de pe stradă cu vioara. Am fost la un concert de muzică clasică, iar la ieșire, fiindcă era aproape iarnă, era foarte frig. Acolo în zonă era și un om al străzii care mi-a atras atenția. M-am întrebat, privindu-l – oare ce fac oamenii aceștia când vine iarna? Cu ce se îmbracă ? Ce mănâncă ?”
În spital, experiențe emoționante: O pacientă surdă a început să audă, ascultând muzica lui Juan Montero
Acolo în Brazilia a descoperit Juan G. Montero și inițiativa comunitară numită în zonă Sopão Solidário – o inițiativă de asistență umanitară și sprijin comunitar prin care voluntari, ONG-uri sau parohii prepară și distribuie gratuit porții mari de supă caldă, pâine și alte alimente persoanelor nevoiașe.
Atunci i-a venit prima oară ideea de a-i ajuta pe ceilalți oameni cât de mult poate. Așa că nu a stat mult pe gânduri și s-a alăturat acestei inițiative. O dată pe săptămână, Juan G. Montero mergea cu vioara și cu chitara și le cânta celor mai nevoiași dintre semeni.
Tot acolo a cunoscut o doctoriță care făcea voluntariat și, din vorbă în vorbă, Juan G. Montero s-a oferit să cânte și bolnavilor din spital.
„După ce am ajuns acolo prima oară, toți au fost foarte încântați. La început cântam doar în hol sau în sălile de așteptare, apoi ne-au chemat și în secția de chirurgie unde se făceau operații. A fost o experiență impresionantă: cântam lângă ușă Oda Bucuriei a lui Beethoven și vedeam în oglinzile de deasupra medei de operație toată procedura. A fost tulburător. Un an de zile am cântat așa în fiecare miercuri.
O întâmplare incredibilă a fost cu o pacientă care era surdă și brusc a început să audă. A fost o experiență atât de tare încât au venit acolo și de la știri, ne-au luat interviu, toată lumea vorbea despre asta. A devenit totul viral de atunci și am primit invitații și de la alte clinici. Asta s-a întâmplat în Curitiba, cel mai mare oraș din sudul Braziliei, unde am stat vreo doi ani”, își amintește Juan G. Montero.
Cât de profund este impactul muzicii asupra sufletului unui pacient…?
Când a revenit în Columbia, Juan și-a dorit să continue să cânte pentru cei singuri și bolnavi. Însă acolo s-a lovit de un alt tip de cultură.
„Am vorbit atunci cu tatăl meu. I-am zis: vreau să fac chestia asta la spital. El m-a trimis la directorul spitalului să-i explic, directorul a fost de acord. Am început să cânt la spitalul din capitala județului nostru, în fiecare vineri. Era cel mai mare spital din regiune. Ca să vă închipuiți, doar secția de oncologie era cam cât spitalul de aici, din Bistrița.
Am cântat și la secția de Psihiatrie, dar ne-au chemat să cântăm și la ATI, la Urgențe.
Acolo erau aduse doar cazurile grave, victimele unor explozii de bombă sau cei care erau împușcați în scandalurile și revoltele de stradă… Acolo nu erau lăsate să intre nici rudele, dar pe noi cu muzica, ne-au lăsat. Am cântat acolo într-o zi pe care mi-o amintesc foarte limpede: am cântat ceva muzică sacră, foarte cunoscută la noi – Îți predau întreaga mea viață…
Am terminat de cântat și apoi am plecat, ca de obicei. După o săptămână, când am revenit cu programul muzical – toată lumea din spital ne privea altfel, toți șușoteau și ne priveau cu admirație. Directoarea ne-a chemat la ea în birou și ne-a povestit că una dintre femeile care era în comă acolo de multă vreme – s-a trezit imediat după ce am plecat. Pacienta a întrebat – „unde este cel care a cântat la vioară melodia aia ? Când am auzit vioara aceea și muzica simțeam că ceva mă trage înapoi din drumul spre moarte”…
Din păcate, povestea a avut un final trist… Femeia s-a trezit, și-a chemat în jur copiii și rudele, a vorbit cu ei, le-a povestit și lor de scena cu vioara care a trezit-o. Însă a doua zi s-a stins de tot. Dar măcar a apucat să-și ia rămas bun de la cei apropiați. Mi s-a spus că asta e foarte important într-o asemenea situație.
Atunci am înțeles cât de profund și de mare este impactul muzicii asupra sufletului unui om”, a mai povestit Juan Montero pentru Bistrițeanul.ro.
Juan Montero și-ar dori să cânte și bolnavilor de la Spitalul din Bistrița…
Juan Montero a înțeles atunci că muzica are o putere aparte. A lucrat și prin alte părți, și-a deschis o firmă, a călătorit foarte mult. „De curând, povestind cu fratele meu mai mare, m-a întrebat de ce nu fac asta și în România. I-am răspuns că am încercat. Dar aici legile mi se pare că sunt foarte stricte. Oamenii par puțin mai reticenți și mai închiși în ei. Am lăsat un proiect și la Spitalul Clinic din Bistrița, dar deocamdată nu am primit niciun răspuns”, ne-a mai povestit Juan G. Montero.
Tânărul și-ar dori să cânte și în secția de Pediatrie, pentru copiii de-acolo. Este convins că ar putea să-i înveselească dacă vine îmbrăcat în costume de super-eroi, iar atmosfera s-ar putea însenina pentru micii pacienți.
Deocamdată, însă, totul a rămas în stand-by. „Este un fenomen care îți poate schimba viața. La spital oamenii sunt singuri și bolnavi, unii – în depresie. Dacă vine cineva să-ți aducă un strop de bucurie – totul devine altfel.
Juan G. Montero a cântat în Columbia și în penitenciare de maximă siguranță, pentru persoanele private de libertate. „O dată a venit și directorul închisorii să ne mulțumească. Spunea că a văzut o schimbare la oamenii pe care noi i-am vizitat cu muzica…”
Din Columbia, la Bistrița, unde Juan Montero a găsit „ceva cu totul special”
Juan G. Montero era în Chile, acum 7 ani și jumătate. A lucrat acolo un an și câteva luni. Tot acolo a cunoscut-o pe viitoarea lui soție – o tânără din Leșu cu care a intrat în vorbă pe facebook, prin niște prieteni comuni.
„Din Chile m-am întors în Columbia pentru vreo două săptămâni, am învățat 3.000 de cuvinte în română și de acolo am venit direct în România. Așa a început povestea mea aici. Ne-am îndrăgostit, ne-am căsătorit, un an și ceva am locuit în Leșu – iar apoi am venit la Bistrița și tot aici locuiesc și acum”, a explicat pentru Bistrițeanul.ro Juan G. Montero.
Din nefericire, povestea de dragoste din Bistrița s-a sfârșit neplăcut pentru Juan G. Montero. Soția lui și-a dorit să divorțeze, iar Juan a fost nevoit să părăsească Leșu unde locuise alături de soție și fiul lui acum în vârstă de 3 ani.
„A fost o experiență tristă pentru mine. Chiar povesteam cu frații mei și le spuneam – Uite cum e lumea asta! Anul trecut împărțeam prin parc tot felul de pachețele cu mâncare, pentru oamenii nevoiași din oraș. M-am gândit să le fac o bucurie și să le ofer ceva bun de mâncare. Peste câteva luni, am ajuns eu în situația lor – și au venit frații mei la mine să mă sprijine și să-mi aducă mâncare… M-au sprijinit enorm.
Toată povestea asta însă m-a apropiat și mai mult de Dumnezeu, de adevărata credință, de copilul meu și de oameni în general…”, a admis Juan G Montero.
Experiența nu l-a făcut să-și piardă încrederea în oraș. Și nici nu își dorește să plece din România, pentru că vrea să fie aproape de copilul său.
Mai mult, și-a convins și frații să vină să locuiască în Bistrița. Și părinții lor i-au vizitat aici pentru o scurtă perioadă de timp, iar Juan G. Montero și-ar dori mult ca anul viitor să-l convingă să se stabilească aici și pe fratele său mai mare, dar și pe părinți.
De ce ? „Vorbesc acum din propria mea experiență. Am călătorit în peste 30 de țări în toată lumea. Eu mă simt foarte bine aici. Este o țară sigură, cultura este extraordinară aici iar lumea este liniștită. Majoritatea tinerilor din România se simt atrași de Franța, Spania sau Germania. Aici li se pare prea plictisitor.
Dar dacă faci o comparație cu America de Sud sau America Centrală – rămâi uimit. Columbia, ca țară, este mai bogată decât România. Dar lucrurile și oamenii acolo sunt diferiți. Nu poți să-ți permiți în Columbia să stai pe o bancă într-un parc cu telefonul la vedere. Pentru că în orice minut te trezești că cineva îl fură…
Eu nu sunt pretențios, dar am găsit aici la Bistrița ceva cu totul special. Nu este nici un oraș prea mare, dar nici prea mic. Și are chiar de toate. Sunt o mulțime de evenimente în fiecare săptămână. Este plin de energie. Este un oraș aproape perfect.
Aici deja mă simt foarte bine. Aici te poți plimba la orice oră cu mașina sau cu motocicleta – că am avut la un moment dat și motocicletă – și nimeni nu are treabă cu tine. Liniște peste tot… Le-am spus celor din familia mea. Dacă ar fi vreodată să plec de-aici, m-aș duce direct în Africa. Termin cu totul, îmi închid toate conturile sociale și mă duc în Africa să-i ajut pe oamenii de acolo”, ne-a dezvăluit Juan G. Montero.
Alături de sora sa, Zayda Montero – Juan muncește acum să pună la punct o asociație prin intermediul căreia să-i poată ajuta pe cei mai nevoiași dintre oamenii de aici. Dar despre acest proiect inedit – într-un articol viitor…
Anunțuri gratuite din Maramures