În vizita de la Casele Albastre din Valcău de Jos, Valea Barcăului, județul Sălaj – niște case vechi, tradiționale, restaurate și transformate în muzeu –, am auzit despre una dintre ele, de la bătrîna care le-a primit în gospodărie, o poveste de spus copiilor obraznici, în noaptea de Halloween.
Acuma să vă povestesc de casa asta. E adusă din satul Iaz, comuna Plopiş. O adus-o băieții mei: o desfăcut bîrnă cu bîrnă și le-o adus aici. Și piatra și pămîntul de sub ea, tăt-tăt, am adus și le-am clădit aici.
Cît de veche este? De cînd e construită?
Peste o sută de ani. Putea să-mi fie părinți mie, a cui o fost casa – dacă eu am 75 de ani, fac luna viitoare… Și o adus-o de acolo. Oamenii ăia o fost oameni bogați. Că-s trei încăperi: casă la grădină, în mijloc, tinda, și casă la drum. Erau oameni bogați, că, pe vremuri, nu toată lumea avea: unii aveau doar casă și tindă. Și alții, din nefericire, cei mai săraci, aveau casă cu o singură cameră și o crescut în ea șapte copii.
Și o adus-o aici, da? Istoria casei ăsteia e foarte ceva... Omul o fost foarte arogant, „nearcoș”, cum se zîce aicia, mîndru de el. Avea doi cai, ca în filme. Nu toată lumea avea – v-am spus că el o fost bogat. Și, vinind de la cîmp cu caii, erau niște copii de 14-15 ani, care se jucau pe marginea drumului. Și el, de nearcoș, o trecut cu caii peste ei. O avut noroc că nu i-o omorît. Dar copiii ce-o zis? Trei o fost. „No, lasă că creștem noi mari și îți dăm noi ție!”
Într-adevăr, așa o fost. Pruncii o ținut minte, băieții aceia. Și, cînd o fost trecuți de 18 ani, precis, tot așa venea el de la cîmp, cu caii. Ei l-o așteptat și așa l-o bătut, de l-o omorît. N-o murit pe loc, dar, ducîndu-l cu căruța la spital, o murit în căruță. Bineînțeles că doi o făcut pușcărie, că erau trecuți de 18 ani, și unul nu.
Dar gazda căsii, după ce l-o înmormîntat, vinea noaptea acasă: era strigoi. Pe cuvînt, confirmă tătă zona asta. Vinea acasă și scotea, noaptea, caii din grajd și îi ducea pe cîmp, îi sătura, îi cesăla, îi curăța frumos, și, dimineața, cînd se făcea zîuă, dispărea. Era strigoi, o confirmat, că o ieșit și legiștii de la procuratură – femeia s-o plîns și îi era frică, că ce se întîmplă la ea, după ce-o murit el.
Cînd s-a întîmplat chestia asta? Pe timpul comunismului? Mai înainte? După Revoluție?
Încă nu s-o fost făcută colectivizarea. Înainte de colectivizare. Cînd o fost colectivizarea?
În ’62.
Înainte de colectivizare, prin ’50 și ceva.
Și cum au rezolvat situația asta? Știu că, în unele locuri, se duc și dezgroapă mortul, bagă țepușa și…
Așa. O venit legiștii de la Zalău, sau de unde o venit, și l-o dezgropat preotul din sat. S-o adunat acolo mai mulți, l-o dezgropat. Zice că el era într-un cot, așa stătea, în copîrșeu, în sicriu – copîrșeu se zice la noi. Și o zîs: „Ce–aveți cu mine, că nu v-am făcut nimic?”. Și-o zîs că i-o băgat țepușa în inimă și-o zîs că așa o țiuit, de Doamne ferește. Și l-o îngropat înapoi și, de atuncea, s-o rezolvat. Confirmă și preotul de la noi, din sat, că-i din Iaz. Era copil mic și zîce: „Mi-a aduc aminte că nu ne-o lăsat în curte, acolo unde l-o scos”. L-o dus acasă, și l-o băgat într-o șură și acolo s-o ocupat de el. Și ei o pîndit pe la gard, că nu ne–o lăsat, zîce, și-am văzut.
Părintele nostru ne-o spus, că Felicia, nor-mea, și cu băiatul, n-o vrut să aducă casa, că le-o fost frică: „Lasă, Felicia, că fac eu slujbă”. Și am făcut și slujba, am făcut și sfeștanie cu trei preoți și îi bine. Dar să știți că, după ce am zidit casa, am văzut o pasăre albă sus, pe acoperiș. O pasăre albă. Ce-o însemnat aia? Și o lună de zîle după ce am acoperit casa, pasărea aia tot o vinit, am văzut-o pe acoperiș. Ce semn o fost, nu știu.
Tot ce ne-ați spus acum e ceva ce s-a transmis din gură în gură?
Da, din gură în gură. Poate că undeva sînt hîrtii, eu știu din auzite. Din auzite, dar se confirmă. Mai am o vecină care-i căsătorită tăt din sat – că aici îi Iazul, păstă rîul Barcău, și ea tăt aia confirmă. Așa o fost, în satul lor s-o întîmplat. Și asta are o istorie mai interesantă. Sînt copii care o venit în tabără și le-o fost frică. Dar sper că vouă nu vă e frică.
Anunțuri gratuite din Maramures