FAKE NEWS: SRI se află în spatele atacului cu cuţitul de la o şcoală din Bistriţa

Atacul cu cuţitul dintr-o școală din Bistrița, în care au fost răniţi o profesoară şi un elev, a fost o înscenare a serviciilor secrete, menită să justifice restricționarea accesului minorilor la rețelele sociale, afirmă propaganda conspiraţionistă din România.

ȘTIRE: Este un caz tipic de făcătură a serviciilor pentru a introduce controlul Internetului după model australian, sub pretextul că minorii nu ar trebui să acceseze social media pentru că se radicalizează. În timp record de la atacul de la școală, PSD a elaborat un proiect de lege ca să ne apere copilașii de “iecstremiștii” de pe net.

Copilul a fost într-un program SRI înainte de eveniment, program care e secret. Sună ca alte atentate similare din vest, care se nimereau fix în ziua și locul unor exerciții de combatere a terorismului și întotdeauna “teroriștii” au în vreun fel legătură cu serviciile secrete. Erau urmăriți, cunoscuți, poate informatori, poate recrutați, poate cobai sau poate integrați în diverse programe. În cel mai bun caz, acest program de prevenire a terorismului și a extremismului a eșuat spectaculos, caz în care ar trebui să-l anulăm complet și să folosim banii ăia la ceva constructiv. În cel mai rău caz, tocmai acest program a fost cauza reacției violente pentru că asta se întâmplă când vrei să îndoctrinezi adolescenți, stârnești rebeliune, caz în care acest program ar trebui anulat complet și să folosim banii la ceva constructiv.

NARAŢIUNE: Elevul din Bistriţa care a înjunghiat o profesoară şi un coleg a participat la un program secret al SRI, fiind manipulat pentru a comite atacul din 19 octombrie 2026.

OBIECTIVE: Subminarea încrederii populației în autorităţi, promovarea narațiunilor conspiraționiste, provocarea şi amplificarea de tensiuni sociale.

Școala a participat la un program SRI destinat profesorilor, nu elevilor, și axat pe combaterea extremismului, nu pe radicalizare

DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Afirmațiile potrivit cărora atacul comis de un minor într-o școală din Bistrița ar fi fost o operațiune a serviciilor secrete, menită să justifice restricționarea accesului la internet, nu sunt susținute de dovezile publice. În realitate, ele au drept scop reluarea şi validarea vechilor teorii conspiraţioniste legate de controlul „ocultei” asupra drepturilor şi libertăţilor individuale. Narațiunea amestecă informații reale despre un program de prevenire a extremismului și o inițiativă politică privind rețelele sociale cu speculații despre presupuse operațiuni clandestine.

Aşadar, existența unui program de prevenire a radicalizării, chiar şi coroborată cu anunțarea unei inițiative legislative conexe în chiar ziua atacului, nu demonstrează că acesta a fost organizat sau provocat de serviciile secrete. Unul dintre argumentele centrale ale naraţiunii este că băiatul ar fi luat parte la un program secret al SRI anterior atacului. Ea porneşte de la adevărul factual că şcoala în care învăţa elevul fusese parte din programul Previsio, destinat prevenirii radicalizării și extremismului violent în sistemul de învățământ preuniversitar, dar omite să spună că proiectul se adresa în exclusivitate cadrelor didactice și consilierilor școlari, nu elevilor. Ulterior, profesorii ar fi trebuit să discute cu elevii despre pericolele din online, dar nu este clar dacă acest lucru chiar s-a întâmplat. În orice caz, elevii nu ar fi trebuit să interacţioneze cu cadre ale SRI, ci doar cu profesorii şi consilierii şcolii. Astfel, în lipsa unor documente sau declarații care să confirme implicarea efectivă a copilului în acest program, formularea este nu doar nejustificată, ci evident manipulatoare şi mincinoasă. Nici măcar caracterul „secret” (nedemonstrat) al unor componente ale programului Previsio nu poate fi folosit ca dovadă a unei conspirații. Faptul că anumite informații nu sunt publice, din varii motive ce ţin de siguranţa naţională, nu confirmă automat concluzia materialului analizat.

Mai mult, un program de prevenție care nu a împiedicat un atac nu este, prin aceasta, cauza atacului. Niciun program de prevenție nu garantează eliminarea tuturor incidentelor, iar eficiența lui trebuie evaluată prin indicatori, rezultate, proceduri și eventuale efecte negative, nu doar prin existența unui caz grav. Iar dacă a solicita un audit independent al programului Previsio este un demers legitim, concluzia că acesta a provocat atacul, mai ales fără probe care să susțină o astfel de afirmaţie, este exagerată „în cel mai bun caz” şi complet falsă „în cel mai rău”. Pentru a demonstra că un program de prevenție a provocat o agresiune trebuie stabilite legăturile cauzale între acestea și, mai ales, mecanismele concrete prin care activitățile programului au influențat comportamentul copilului. Simplul fapt că școala era asociată proiectului nu demonstrează o asemenea legătură. De asemenea, finanțarea unor programe sociale, de către SRI, nu demonstrează că acestea sunt destinate „combaterii” propriilor cetățeni. Pentru o asemenea acuzație sunt necesare dovezi despre obiectivele „reale” ale proiectului, activitățile desfășurate și eventualele abuzuri.

Discuţii şi propuneri despre accesul minorilor în mediul online există de aproape un an de zile

În ceea ce priveşte exploatarea incidentului pentru a promova o inițiativă legislativă pentru îngrădirea accesului minorilor la rețelele sociale, avem de-a face cu o altă dezinformare. Anunţul deputaţilor Daniel Suciu şi Bogdan Ivan nu este nou, el venind pe fondul unor iniţiative anterioare, dar şi într-un context internaţional mai larg. Deja, state precum Australia, Marea Britanie, Brazilia, Malaezia, Turcia, Indonezia, Emiratele Arabe Unite sau Gabon au reglementat restricţionarea accesului minorilor la platformele de socializare, iar ţări ca Grecia, Danemarca, Spania, Italia şi Slovacia dezbat, în diferite stadii procedurale, proiecte similare. În Franţa, parlamentul a adoptat o interdicție pentru minorii sub 15 ani de a accesa reţelele sociale, dar instanța constituțională de la Paris a blocat, momentan, legea respectivă.

În România, o iniţiativă privind protecția minorilor sub 16 ani pe platformele de social media a fost depusă de deputata AUR Raisa Enachi în februarie 2026 care urmărea inclusiv introducerea unor mecanisme de verificare a vârstei. Ulterior, în iunie, apărea o altă inițiativă privind protecția minorilor în online, semnată de mai mulţi parlamentari USR, PSD, PNL şi UDMR.

Pe 19 octombrie, chiar în ziua atacului,  cei doi parlamentari PSD şi-au anunţat intenţia de a propune interzicerea accesului copiilor sub 14 ani la rețelele sociale și impunerea de condiții suplimentare pentru adolescenții între 14 și 18 ani. Fără a avea nici noi dovezi în acest sens, putem specula că iniţiativa este strâns legată de atacul de la şcoala bistriţeană, dar asta nu dovedeşte vreun plan ocult, ci doar specularea unui moment tragic pentru captarea atenţiei şi obţinerea unei susţineri majoritare pentru propunerile deja existente. În niciun caz, cronologia evenimentelor nu sugerează că agresiunea a fost organizată sau încurajată intenționat, în scopul promovării legislației invocate.

Mai mult, utilizarea expresiei „operaţiune sub steag fals”, urmărind amplificarea semnificaţiei „ascunse” şi explicarea spectaculoasă a incidentului, este simultan hilară şi total nepotrivită. Termenul desemnează o operațiune în care cineva organizează sau manipulează un eveniment pentru a atribui responsabilitatea altcuiva și a obține un avantaj politic, militar sau strategic. Pentru a susține ipoteza unei operațiuni deliberate în cazul de la Bistriţa, ar trebui să existe probe independente privind coordonarea, ordinele, comunicările, finanțarea sau alte legături concrete între presupuşii organizatori și atac, nu doar simpla asociere a trei evenimente distincte (atacul în sine, programul SRI de prevenție și anunțarea unei inițiative legislative).

Oculta este „dispusă la orice” pentru controlul internetului

Problema apare atunci când suspiciunile legitime sunt transformate în certitudini conspiraționiste, fără dovezi verificabile, cum este cazul anunțării inițiativei privind accesul minorilor la rețelele sociale în aceeași zi cu incidentul de la Bistriţa. În general, susţinătorii acestor teorii tind să lege evenimente diferite într-o singură explicație – „oculta mondială”. Pornind de la neîncrederea, uneori justificată, față de instituții, de la lipsa transparenței sau de la experiențe reale de supraveghere și abuz, ei transformă coincidențele în dovezi și tratează lipsa informațiilor drept confirmare a unei conspirații.

SÂMBURE DE ADEVĂR: Cazul de la Bistriţa generează întrebări legitime despre prevenirea violenței în școli, identificarea comportamentelor periculoase și responsabilitatea instituțiilor care desfășoară programe de prevenție. Similar, bugetul, atribuțiile și mecanismele de control ale SRI pot și trebuie să facă obiectul unei dezbateri publice bazate pe documente, la fel cum critica instituțiilor de securitate este legitimă. Transformarea acestora într-un dialog despre conspirații, însă, nu este.

În acelaşi timp, restricționarea accesului minorilor la rețelele sociale este o problemă reală, dar distinctă de acuzația de conspirație. Dezbaterea privind acest subiect este justă, siguranța copiilor, protecția datelor personale, libertatea de exprimare și riscul ca verificarea vârstei să ducă la colectarea excesivă de informații fiind teme care necesită o analiză atentă.

Înapoi