Întâlnirea Saşilor din Transilvania, la Şona, în judeţul Alba

Aproape 1.000 de saşi din Austria, Germania şi din comunităţile din România, din Bistriţa, Braşov, Făgăraş, Mediaş, Sibiu, Sighişoara sau Sebeş, au participat, sâmbătă şi duminică, la cea de-a 36-a ediţie a Întâlnirii Saşilor din Transilvania, găzduită de Şona, un sat de pe Valea Târnavei Mici, locuit, până în 1990, aproape în totalitate numai de saşi.

„În primii ani, întâlnirea a fost la Biertan, iar în 2007, când a fost Capitală Culturală Europeană, s-a decis să se facă la Sibiu, fiindcă era acest important eveniment. După aceea, comunitatea a decis că ar fi frumos ca această serbare să o facem itinerant, în diferite localităţi. La început au fost marile oraşe, Braşov, Bistriţa, Mediaş, Sighişoara etc. şi după aceea ne-am dat seama că, de fapt, ar fi frumos să cunoaştem şi localităţile puţin mai mici. Organizatorul principal e Forumul Democrat al Germanilor din Transilvania, colaborăm desigur cu Biserica Evanghelică, cu autorităţile locale, cu asociaţiile saşilor din Germania care participă. Acum, pentru fiecare ediţie, localităţile care doresc să fie gazde depun un fel de candidatură şi consiliul de conducere al Forumului decide din cei care şi-au depus candidatura unde va avea loc evenimentul”, a explicat, pentru AGERPRES, directorul executiv al Forumului Democrat al Germanilor din Transilvania, Wienfried Ziegler.

El a adăugat că motto-ul ales pentru această ediţie a Întâlnirii Saşilor din Transilvania este „Tineretul mişcă Transilvania”.

Wienfried Ziegler a apreciat implicarea autorităţilor locale şi a asociaţiilor care au contribuit la organizarea ediţiei de la Şona, respectiv Primăria Comunei Şona, Asociaţia Şona Connect şi Heimatortsgemeinschaft Şona (H.O.G. Schonau).

„Am fost foarte impresionaţi. Sunt puse steagurile, sunt afişe, semne şi foarte multe lucruri de infrastructură, staţii de amplificare. Am impresia că în localităţile mai mici comunitatea e mai închegată şi mai dornică de implicare. În localităţile mai mari, e mai birocratic să spun aşa, nu neapărat negativ, dar se văd diferenţele”, a spus Wienfried Ziegler.

Primarul comunei Şona, Florin Mărginean, a declarat că localitatea a fost anunţată în februarie că va găzdui ediţia din acest an, moment din care au început pregătirile. Străzile principale au fost asfaltate recent, iar cu fonduri europene au fost modernizate Căminul Cultural, Şcoala şi sediul Primăriei.

Pentru saşii plecaţi din Şona, întâlnirea a fost şi un prilej de a reveni în satul natal şi de a-şi revedea locurile copilăriei. Soţii Sara şi Danniel Gahl au venit vineri, împreună cu fiica şi nepoatele lor, iar acestea au putut vedea pentru prima dată satul de origine al familiei.

„Şona este o comună foarte frumoasă, casele au fost renovate. Am venit, vineri, cu fiica şi nepoţelele, ne-am plimbat prin sat şi le-a plăcut foarte mult satul meu natal. Ele sunt născute în Germania. Fiica, în 1985, nepoatele, în 2006 şi 2010. Fiica a mai fost aici în 2013 cu noi, nepoatele doar acum”, a spus, pentru AGERPRES, Sara Gahl.

Ea a emigrat în Germania în 1983, la 23 de ani, iar acum este a patra oară când revine în satul natal.

„Eu m-am dus prin căsătorie. Soţul plecase în 1980 cu familia, s-au stabilit la 60 de kilometri lângă Nurnberg. Părinţii au venit după mine, după 6 luni, în aprilie 1984. Eu am mai venit în Şona în 1986. După 14 ani iar am venit, în 2000, apoi în 2013 şi acum a patra oară. În anul ăsta am văzut că este un sat foarte frumos. Părerea mea este că este un sat românesc, nu mai este săsesc acum. Doar biserica şi turnul. Şi şcoala s-a schimbat cu totul. Sunt 42 de ani, totuşi. Este un semn foarte bun, că în anii ăştia cetăţenii români din sat au făcut foarte mult. Am fost mult impresionată, casele sunt foarte îngrijite”, a afirmat Sara Gahl.

Plecată de 42 de ani din România, femeia vorbeşte încă bine limba română.

„Cu soţul vorbim săseşte acasă, copiii numai nemţeşte. Româna, ei nu o ştiu. Chiar mi-a zis nepoţica cea mare ‘bunica, de ce nu ne-ai învăţat româneşte?’. Nu e prea târziu, dacă vor, pot să înveţe limba română. Câteodată mai uit unele cuvinte şi trebuie să mă gândesc, dar limba română nu o să o uit niciodată”, a mărturisit aceasta.

Şi Susana Konnerth, originară tot din Şona, stabilită în zona Koln, vorbeşte foarte bine limba română.

„Am plecat în 1990. Am mai venit în 1992, după aia am mai fost şi în 1996, şi în 2001. Întotdeauna cînd veneam după câţiva ani, era tot mai dezvoltat în sat. Am fost foarte bine primiţi în casele de unde am plecat – noi am vândut casa noastră, dar oricând puteam veni acolo în vizită. Vecinii noştri nu i-am uitat niciodată, prima dată la vecini venim”, a spus aceasta.

Saşii originari din Şona, deşi răspândiţi în Germania, continuă să păstreze legătura prin intermediul unor comunităţi organizate după modelul celor existente în satul natal.

„Aşa cum am avut tradiţiile aici, aveam cinci ‘ţighidişuri’, aşa ne-am împărţit comunitatea şi acolo, în cinci comunităţi. Avem întruniri acolo, iar când ne întâlnim suntem tot cu gândul cum a fost viaţa aici”, a adăugat Susana Konnerth.

Din 1979, saşii din Şona se întrunesc în Germania o dată la doi ani, iar din 1995 s-au constituit şi acolo în „comunitatea vecinilor”, „ţighidiş”, după modelul din satul natal.

„Comunitatea vecinilor” din care făceau parte toţi bărbaţii căsătoriţi este cea mai veche formă de organizare a saşilor, adusă probabil din locurile de emigrare. În Şona erau cinci astfel de comunităţi, iar în 1995, pentru uşurarea comunicării între şonenii care locuiesc în Germania şi Austria s-a decis ca aceste zone să fie împărţite în cinci comunităţi ale vecinilor, aşa cum erau odinioară în satul natal.

De altfel, din 2003, „comunităţile vecinilor” realizează, prin sprijinul financiar, în mod regulat reparaţiile necesare la biserica evanghelică şi casa parohială din Şona şi se îngrijesc în mod special ca cimitirul unde odihnesc rudele lor să fie întreţinut.

La biserica fortificată din Şona a avut loc duminică, după mai mulţi ani, o slujbă religioasă, la finalul căreia fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu Martin Bottesch i-a fost decernată Steaua de Onoare a Federaţiei Saşilor. Biserica, construită între 1520 şi 1550, în formă de sală, dedicată Sfântului Matei, s-a dovedit neîncăpătoare pentru numărul mare de participanţi.

Printre aceştia s-au aflat şi soţii Johanna şi Fritz Ziegler, care în Germania au condus condus comunitatea saşilor din Koln. Aceştia au participat la aproape toate cele 36 de ediţii ale Întâlnirii Saşilor din Transilvania. De altfel, în prezent, soţii Ziegler locuiesc câteva luni pe an în România, în Şoala, judeţul Sibiu, unde au achiziţionat casa parohială din satul natal.

„Eu am făcut liceul pedagogic, iar în Germania am lucrat 18 ani ca învăţătoare. Soţul a plecat în Germania în 1978, iar eu în 1979. Cum merg alţii (pensionarii germani – n.r.) în Spania, noi venim acasă. Am cumpărat casa parohială. Noi am avut contact cu satul natal continuu. Fiul nostru s-a întors şi a stat cu nevastă nemţoaică la Şoala timp de 10 ani, s-a ocupat de cai. După ce au avut copii, au plecat. Noi am tot revenit. De când suntem pensionari, ultimii cinci ani venim şi stăm toată vara”, a declarat, pentru AGERPRES, Johanna Ziegler.

Programul de sâmbătă a inclus excursii în podgoriile de la Jidvei şi vizitarea Castelului Bethlen, precum şi drumeţii prin podgoriile din Şona.

După deschiderea oficială a Întâlnirii Saşilor, a avut loc prezentarea tradiţiei „Rinnenfest” – dialog între doi ţărani, în organizarea H.O.G. Schonau (Asociaţia Şonenilor în Germania).

Este vorba despre un obicei unic în Transilvania, „La Şipote”, desfăşurat, de obicei, în duminica înainte de Rusalii, pe care saşii şoneni l-au prezentat, după emigrare, şi la diverse festivaluri în Germania. Obiceiul datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, după ce sătenii au cumpărat terenurile agricole de la nobili, fiind în mod deosebit interesaţi să întreţină cele opt şipote (izvoare – n.r.) de pe hotarul satului, pentru a avea apă de băut atunci când mergeau la munci agricole.

În holul Căminului Cultural a fost amenajată expoziţia „Şona – o comună multietnică, trecut, prezent şi viitor”. Tot în incinta Căminului Cultural a avut loc un concert aniversar, urmat de o seară de dans cu Zinphony-Band şi Trio Saxones.

Pentru copii au fost organizate activităţi şi momente de divertisment în Grădina de Joacă Şona Connect, iar pentru tineri au fost pregătite ateliere şi jocuri.

Duminică, după slujba festivă, s-a desfăşurat parada porturilor populare, urmată de un program cultural cu momente de dans popular şi muzică de fanfară. Întâlnirea grupurilor de dans popular săsesc din Transilvania a avut loc în acelaşi timp cu Întâlnirea Saşilor din Transilvania.

Şona, localitate aproape în totalitate săsească până în 1989, nu mai are în prezent locuitori saşi, însă „Schonau” a rămas pentru cei plecaţi în Germania şi Austria satul natal în care revin, la câţiva ani, pentru a-şi revedea locurile de origine.