Câți securiști avea Sibiul înainte de Revoluție: CNSAS a publicat cifrele din 1988

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat date detaliate despre structura Securității în ultimul an al regimului Ceaușescu, oferind o imagine clară asupra dimensiunii aparatului represiv înainte de Revoluția din decembrie 1989.

Potrivit Adevărul, la 24 septembrie 1988, Securitatea avea 14.629 de angajați, dintre care femeile ocupau foarte puține funcții de conducere.

Din totalul de 14.629 de angajați, 8.760 lucrau în aparatul central și Trupele de Securitate, iar 5.869 în structurile teritoriale. În această cifră erau incluși și aproximativ 1.200 de angajați civili fără grade militare, care activau în ateliere de întreținere a echipamentelor operative, laboratoare foto-chimice, logistică, transport, telecomunicații, construcții, tipografie, activități administrative și de secretariat sau gospodării auxiliare.

Structura Securității: central, trupe și teritoriu

Organizarea Departamentului Securității Statului (DSS) era împărțită în trei mari componente: aparatul central din București, Trupele de Securitate și structurile teritoriale din cele 40 de județe și din municipiul București. Aparatul central avea 6.023 de cadre (41,17% din total), unde funcționau principalele structuri de informații, contrainformații, analiză și mijloace tehnice.

Trupele de Securitate însumau 2.737 de cadre (18,71%), fiind componenta militarizată, cu unități de infanterie, pază și intervenție, amplasate în centre precum București, Cluj, Timișoara sau Ploiești.

Structurile teritoriale aveau 5.869 de cadre (40,12% din efectiv), funcționând în cele 40 de județe și în municipiul București. Cea mai mare structură locală era în București, cu 557 de cadre.

În județe, media era de aproximativ 132 de angajați, însă existau diferențe mari: în Constanța, Timiș și Prahova, efectivele depășeau 260 de cadre, în timp ce în Ialomița, Covasna și Sălaj erau doar 70-80 de angajați. Distribuția reflecta importanța economică și strategică a fiecărui județ, precum și concentrarea unor obiective industriale sau militare.

Câți securiști avea Sibiul

La nivelul județului Sibiu, aparatul Securității număra 144 de cadre, dintre care 119 bărbați și 25 de femei. Efectivul plasa Sibiul pe locul 17 la nivel național, dacă includem și municipiul București, respectiv pe locul 16 între județe, într-o zonă de mijloc a clasamentului.

Sibiul avea mai puține cadre decât județe precum Brașov, Cluj, Hunedoara, Mureș sau Arad, dar depășea Maramureșul și toate celelalte județe aflate sub pragul de 130 de angajați.

Diferența față de Brașov era semnificativă: 144 de cadre la Sibiu, față de 212 la Brașov, în timp ce cea mai mare structură județeană funcționa în Constanța, cu 285 de cadre.

Direcțiile și unitățile speciale ale Securității

Aparatul central era structurat pe direcții și unități cu atribuții distincte. Direcția I, cu 103 cadre, se ocupa de informațiile interne și supravegherea persoanelor și grupurilor considerate ostile regimului. Direcția a II-a, cu 152 de cadre, avea atribuții de contrainformații economice, monitorizând obiective strategice și activitatea unor ministere, iar în teritoriu supraveghea fabrici, uzine și alte obiective economice.

Direcția a III-a, cu 213 cadre, era responsabilă de contraspionaj, vizând reprezentanțele diplomatice străine și rețelele de spionaj. Unitatea Specială „T” avea 466 de cadre și se ocupa de interceptări și ascultări, putând supraveghea convorbiri telefonice și discuții ambientale. Unitatea Specială „F” număra 745 de cadre și era specializată în filaj, urmărind persoane considerate periculoase și realizând investigații operative.

Unitatea Specială „S”, cu 356 de cadre, controla corespondența, verificând scrisori și colete interne și externe, cu structuri similare în oficiile poștale județene. Printre cele mai mari structuri se aflau Direcția a IV-a – Contrainformații militare, cu 1.022 de cadre, și Unitatea Specială Antiteroristă – USLA, cu 772 de cadre în București.

Aceste date, publicate de CNSAS, oferă o imagine detaliată asupra mecanismului de control și represiune al regimului Ceaușescu, evidențiind atât amploarea aparatului Securității, cât și modul în care era distribuit la nivel național și pe domenii de activitate.