11 expozitii pentru care merita sa calatoriti toamna aceasta in Europa. Un portret de la Sibiu va fi expus la National Gallery din Londra. 

In premiera, National Gallery reuneste toate portretele lui Van Eyck, inclusiv o lucrare de la Muzeul Brukenthal din Sibiu.

National Gallery, din Londra, gazduieste, intre 21 noiembrie 2026 si 11 aprilie 2027, expozitia „Van Eyck: The Portraits”, care reuneste, pentru prima data in istorie, toate cele noua portrete cunoscute, pictate de Jan van Eyck, si care reprezinta aproape jumatate din operele care i-au fost atribuite cu certitudine artistului flamand. 

Galeria detine deja cel mai celebru tablou al lui Van Eyck, „Portretul Arnolfini” (1434), lucrare emblematica a Renasterii Nordice, iar expozitia il aduce alaturi de celelalte opt portrete ale sale, inclusiv “Omul cu tichie albastra”, un imprumut de la Muzeul Brukenthal din Sibiu. 

Picturile dezvaluie capacitatea extraordinara a lui Van Eyck de a-si inzestra portretele cu un nivel de detaliu posibil datorita folosirii picturii in ulei, considerata o forma de pionierat pentru momentul respectiv. De fapt, portretistica, asa cum o cunoastem astazi, incepe practic cu Van Eyck, cu o viziune marcata de un realism fara egal. 

Expozitia ii prezinta pe barbatii si femeile printre care artistul si-a petrecut viata, oameni care nu erau regi, regine sau aristocrati, ci mesteri de succes, negustori si rude ale pictorului, marcand momentul in care accesul la arta a inceput sa se extinda dincolo de elite.

Tate Britain readuce in atentie moda si arta anilor ’90.

Tate Britain, din Londra, prezinta, intre 8 octombrie 2026 si 14 februarie 2027, expozitia „The 90s: Art and Fashion”, curatoriata de Edward Enninful, fostul redactor-sef al revistei Vogue UK. Aceasta examineaza o perioada definitorie, in care un val de creativitate a schimbat fata culturii britanice, pe masura ce tara iesea din recesiune si intra intr-o noua era de optimism, libertate si spirit de rebeliune.

Enninful priveste anii 1990 printr-o fuziune intre arta, design, moda si fotografie. Expozitia arata cum au cazut granitele stricte dintre arta savanta si cultura pop, cele doua hranindu-se una din cealalta, si urmareste atat energia, cat si dificultatile acelui deceniu, punand accent pe influenta care s-a pastrat pana astazi a unor nume aparute atunci. 

Publicul va vedea imagini emblematice semnate de Juergen Teller, David Sims si Corinne Day, expuse alaturi de lucrari ale unor artisti precum Steve McQueen, Damien Hirst, Sarah Lucas si Yinka Shonibare, dar si filme de moda si productii legate de cultura muzicala a vremii, cu piese ale unor designeri care au definit acel deceniu: Vivienne Westwood, Alexander McQueen si John Galliano. Printre lucrarile incluse se numara si „Fiorucci Made Me Hardcore” (1999), videoclipul lui Mark Leckey: desi are drept subiect declarat producatorul de blugi Fiorucci, materialul vorbeste, de fapt, despre tinerii din discoteci si petreceri rave care purtau hainele brandului, sugerand ca moda a avut un rol urias in modelarea culturii vremii. Cu 100 de lucrari expuse, proiectul functioneaza, fara sa fie gandit oficial astfel, si ca o trecere in revista a generatiei Young British Artists, cu Sarah Lucas, Chris Ofili, Tracey Emin si multi altii prezenti in selectie.

O ultima recomandare pentru care merita sa vizitati Londra: Hayward Gallery expune filmele recente ale fotografei Nan Goldin.

Hayward Gallery, din Londra, gazduieste, intre 24 noiembrie si 7 martie, expozitia „Nan Goldin: You Never Did Anything Wrong”, marcand prima expozitie institutionala a artistei in Regatul Unit din 2002 incoace. Prezentarea incheie, in acelasi timp, anul aniversar al implinirii a 75 de ani de la infiintarea Southbank Centre. 

Timp de cinci decenii, Nan Goldin a fotografiat relatii personale, dependenta si subculturi queer, construind o autobiografie fotografica pe care ea insasi o numeste „o marturie a vietii mele pe care nimeni nu o poate rescrie”.

Expozitia pune accent pe patru dintre cele mai recente filme ale lui Goldin: „Memory Lost” (2019-2021), „Stendhal Syndrome” (2024), „You Never Did Anything Wrong, Part I” (2024) si „You Never Did Anything Wrong, Part II” (2026), lucrare care isi are aici debutul public. 

„Memory Lost” reconstituie istoria personala a artistei legata de consumul de droguri si de intunericul dependentei. „Stendhal Syndrome” pune fata in fata portrete intime ale prietenilor si iubitilor lui Goldin cu opere de arta clasica din muzee, scotand la iveala asemanari stranii intre ele. Ultimele doua lucrari marcheaza o schimbare de directie: Goldin isi muta atentia de la oameni catre constiinta animala si catre pamant. Filmele sunt insotite de fotografii statice si de imagini din arhiva personala a artistei.

La Paris, Muzeul d’Orsay sarbatoreste centenarul lui Mary Cassatt.

Muzeul d’Orsay, din Paris, prezinta, intre 6 octombrie 2026 si 31 ianuarie 2027, expozitia „Mary Cassatt: The Choice of Independence”, care marcheaza centenarul artistei printr-o selectie de aproape 80 de lucrari rare, picturi si gravuri, rareori vazute in afara colectiilor americane sau europene. 

Mary Cassatt, o figura centrala a impresionismului si artista hotarata sa isi construiasca singura drumul profesional, este prezentata printr-o cariera marcata de curaj, talent si perseverenta, care s-a intins de la Paris la Boston, cu un popas si la Londra.

Expozitia arata mai multe fatete ale picturii sale: portretele oamenilor apropiati, femeile elegante surprinse in scene ale vietii moderne si imaginile luminoase, pline de culoare, ale mamelor cu copiii lor, care surprind ritmul vietii de zi cu zi. P

Pentru Cassatt, independenta insemna un mod concret de a lucra: si-a deschis propriul atelier, a platit modele si a participat activ la expozitiile impresioniste inca din 1879, avandu-l printre sustinatori si pe Edgar Degas. 

Organizata la implinirea a 100 de ani de la moartea artistei, expozitia de la Orsay va include 80 de lucrari ale sale.

Tot in capitala franceza, Fondation Louis Vuitton dedica o expozitie ampla colectionarului Gustave Fayet.

Fondation Louis Vuitton din Paris dedica, intre 9 octombrie 2026 si 8 martie 2027, o expozitie ampla lui Gustave Fayet, colectionar vizionar si creator cu preocupari in mai multe domenii. 

Expozitia, intitulata „Gustave Fayet, collectionneur-createur”, ocupa intreg spatiul fundatiei si se desfasoara in doua parti: Fayet colectionarul, urmat de Fayet creatorul. 

Selectia reuneste 767 de lucrari si documente, dintre care peste 250 de piese din colectia sa personala, adunate pentru prima data dupa un secol, si 325 de creatii semnate chiar de Fayet. Multe dintre ele sunt nepublicate pana acum si restaurate special pentru acest proiect, intreg procesul fiind rezultatul unei cercetari desfasurate pe parcursul mai multor ani, cu sprijinul a 64 de institutii internationale si al 71 de colectii private.

Fayet a avut ambitii mari, pe care a reusit sa le depaseasca: a strans peste 740 de lucrari majore de arta moderna, fara a lua in calcul gravurile, si a fost printre primii care au sustinut avangarda. Expozitia reuneste astfel 10 picturi de Van Gogh, 78 de lucrari de Gauguin si 88 de lucrari de Odilon Redon, alaturi de piese semnate de Degas, Cezanne, Toulouse-Lautrec, Renoir, Berthe Morisot, Signac, Bonnard, Vuillard si Matisse. Un moment central al expozitiei il reprezinta revenirea in Franta a lucrarii „Autoportret cu urechea bandajata”, de Van Gogh, care nu a mai fost expusa in tara din 1937 si care nu a mai fost imprumutata pentru o expozitie din 1990. Tabloul va fi expus alaturi de „Autoportret cu paleta”, de Gauguin.

Un ultim sfat pentru Paris: Muzeul Jacquemart-Andre prezinta pentru prima data in Franta intreaga cariera a lui Tintoretto.

Muzeul Jacquemart-Andre gazduieste, intre 11 septembrie 2026 si 24 ianuarie 2027, expozitia „Timeless Tintoretto”, dedicata lui Jacomo Robusti, cunoscut sub numele de Tintoretto (1518/19-1594), una dintre marile figuri ale Renasterii italiene. 

In premiera franceza, expozitia ofera o privire de ansamblu asupra intregii cariere a artistului si arata cum opera sa a strabatut secolele si granitele, devenind o influenta esentiala pentru pictura franceza din secolul al XIX-lea.

Poreclit „Tintoretto” dupa meseria de vopsitor a tatalui sau, Jacomo Robusti s-a impus ca una dintre figurile principale ale picturii secolului al XVI-lea. Si-a petrecut intreaga viata la Venetia si, desi se stiu putine lucruri despre formarea sa, artistul s-a remarcat inca de la finalul anilor 1540, cu comenzi prestigioase, precum „Miracolul sclavului” (1548). 

Cu sprijinul unui atelier numeros, a dominat piata ciclurilor decorative de mari dimensiuni, comandate de institutiile orasului in a doua jumatate a secolului, printre care fresca „Paradisul”, realizata la Palatul Dogilor incepand din 1588, si ansamblul de la Scuola Grande di San Rocco, la care a lucrat intre 1564 si 1588. Expozitia este curatoriata de Giovanni Carlo Federico Villa, Neville Rowley si Pierre Curie.

La Viena, Franz West este comemorat cu doua expozitii simultane.

In 1968, la un eveniment organizat la Universitatea din Viena, in care Actionistii au sustinut o serie de performance-uri extravagante, artistul Franz West a fost cel care a determinat publicul sa aplaude lucrari pe care multi le considerau ofensatoare. Acest gest l-a asezat pe West de partea buna a istoriei artei, Actionistii fiind astazi recunoscuti in canonul artistic, si l-a transformat intr-o figura centrala a scenei artistice austriece, statut pe care l-a pastrat pana la moartea sa, in 2012. 

Cunoscut pentru sculpturile sale de mari dimensiuni, care sfideaza granita dintre arta si design si iau in acelasi timp peste picior functionalismul, West este comemorat postum, chiar in anul in care ar fi implinit 80 de ani, prin doua expozitii deschise simultan la Viena.

La Albertina, West poate fi redescoperit printr-o retrospectiva clasica, gazduita de unul dintre marile muzee ale orasului, intre 6 noiembrie 2026 si 29 martie 2027. In paralel, Wien Museum se concentreaza pe legatura profunda a lui West cu orasul Viena, punand accent pe documente legate de sculpturile pe care artistul le-a creat special pentru anumite spatii, intr-o expozitie programata intre 6 noiembrie 2026 si 2 mai 2027.

Tot la Viena, Albertina pune fata in fata lucrarile lui Picasso si Francis Bacon.

Muzeul Albertina din Viena gazduieste, intre 18 septembrie 2026 si 31 ianuarie 2027, expozitia „Picasso – Bacon: What It Feels Like to Be Human”. 

„Carnea si trupul sunt viata”, spunea pictorul Francis Bacon, o idee vizibila in opera sa, care infatiseaza deseori personaje asezate printre carcase de animale, uneori cu chipuri care par bucati de carne cruda, fete lovite sau parca sculptate direct in materie. 

Aceasta perspectiva asupra fiintei umane se regaseste si la una dintre sursele principale de inspiratie ale lui Bacon, Pablo Picasso, care a devenit celebru, si, in anumite cercuri feministe, controversat, pentru picturile in care trupurile sunt duse spre o abstractizare atat de puternica incat par sa nu mai apartina unor oameni. Expozitia, cu 70 de lucrari semnate de cei doi artisti, urmareste o tendinta violenta prezenta constant in operele lor, greu de definit si, in acelasi timp, dificil de privit.

La Berlin, Neue Nationalgalerie ii dedica lui Maurizio Cattelan prima sa expozitie solo din Germania.

Dupa marea expozitie dedicata lui Brancusi, Neue Nationalgalerie din Berlin gazduieste, intre 10 septembrie 2026 si 7 martie 2027, „Maurizio Cattelan: NIGHT”. 

Cattellan este artistul pe care revista The New Yorker il numea, in urma cu doua decenii, „seful farsorilor” din lumea artei, ramanand in istoria recenta prin lipirea unei banane de perete cu adeziv, o lucrare vanduta cu 5,8 milioane de euro. 

In 2011, artistul si-a anuntat retragerea, suspendand toate lucrarile pe care le realizase pana atunci in rotonda muzeului Guggenheim, din New York, pentru ca, cinci ani mai tarziu, sa revina spectaculos cu „America”, o toaleta din aur masiv, instalata si racordata functional in acelasi muzeu. Lucrarea a fost furata ulterior de la Palatul Blenheim, din Anglia.

In noiembrie anul trecut, Cattelan a fost desemnat castigatorul editiei 2026 a premiului Preis der Nationalgalerie, acordat de un juriu din care au facut parte Emma Lavigne, directoarea colectiei Pinault, Sam Keller, directorul Fondation Beyeler, si Klaus Biesenbach, directorul Neue Nationalgalerie. Premiul vine insotit de o expozitie solo ampla, prima a artistului in Germania, o incursiune printre unele dintre cele mai importante si mai controversate lucrari ale sale, printre care statuia lui Hitler in postura de rugaciune, „Him” (2001), si „Novecento” (1997), trupul imbalsamat al unui cal, atarnat de tavan. Va fi prezentata publicului si o lucrare noua, creata special pentru acest spatiu, ca raspuns la cladirea Neue Nationalgalerie proiectata de Ludwig Mies van der Rohe.

Muzeul National din Oslo recupereaza numele unor pictorite importante ale artei vechi.

Muzeul National din Oslo prezinta, intre 8 octombrie 2026 si 7 februarie 2027, expozitia „W̶o̶m̶a̶n̶ Painter”. Incercarea de recuperare a unor artiste uitate de canon si de cartile de istoria artei este constant ancorata intr-un eseu devenit celebru si publicat in 1971 in ARTnews: “Why Have There Been No Great Women Artists?” scris de Linda Nochlin care denunta marginalizarea unor mari pictorite din perioada veche, precum Artemisia Gentileschi si Lavinia Fontana, ambele prezente astazi, in mod obisnuit, in colectiile permanente ale marilor muzee din Statele Unite si Europa. Se contureaza tot mai clar ideea ca aceste artiste erau doar doua dintre numeroasele femei care creau arta activ in epoca lor, nu „pictorite”, ci pur si simplu pictori.

Expozitia reuneste 50 de lucrari semnate de pictorite precum Sofonisba Anguissola, Judith Leyster si Michaelina Wautier, expuse alaturi de lucrari ale profesorilor lor.