Astăzi, cântecul Ioanei Hangan s-a făcut glas de rugăciune spre cer

Astăzi, Ioana Hangan, una dintre vocile reprezentative ale Văii Bârgăului, a fost condusă pe ultimul drum, în satul natal, Bistrița Bârgăului. Familia, apropiații și cei care au cunoscut-o și prețuit-o au venit să-și ia rămas-bun de la artista care a dus cântecul acestor locuri pe scenele țării, la Radio și Televiziune, rămânând până la sfârșit profund legată de lumea satului din care a pornit.

Slujba de înmormântare a fost săvârșită de preoții Emil Timoce şi Ramiro Mărginean, rugăciunile şi cuvintele rostite în biserică aducând în lumină atât omul, cât și drumul unei vieți așezate sub semnul credinței și al dragostei pentru tradiție. În ultimii ani, retrasă de pe scenă, Ioana Hangan și-a găsit un loc aparte în cântarea bisericească, fiind prezentă în Corul Bisericii de la Catedrala Coroana din Bistrița.

Un cuvânt de rămas-bun a rostit şi Menuț Maximinian, directorul ziarului „Răsunetul”, evocând legătura Ioanei Hangan cu publicația bistrițeană, emisiunile realizate împreună, evenimentele culturale, dar mai ales pasiunea cu care aceasta a adunat, a cercetat și a păstrat mărturii despre folclorul Văii Bârgăului. Dincolo de cântec, rămâne o importantă moștenire în manuscrise, culegeri și însemnări, rodul unei preocupări de o viață pentru obiceiurile, graiul, portul și memoria satului tradițional. De asemenea, De asemenea, Menuţ Maximinian a transmis un mesaj din partea artistului Alexandru Pugna, managerul Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, cel care i-a realizat Ioanei Hangan unele dintre cele mai frumoase filmări chiar acasă, pe Valea Bârgăului. Aflat la București, la un eveniment cultural, Alexandru Pugna nu a putut fi prezent la ceremonia de înmormântare, fiind însă alături, prin gând și cuvânt, de cea pe care a prețuit-o și de familia îndoliată.

Născută la 12 august 1950, în Bistrița Bârgăului, Ioana Hangan a început să cânte de foarte tânără. La numai 14 ani era deja cunoscută în sat pentru cântecele învățate de la mama, mătușile și bunica sa. Alexandru Misiuga, Ioan Pintican și profesorul Andrei Neuc s-au numărat printre cei care i-au remarcat talentul și au sprijinit-o la începutul drumului artistic.

În 1965, la doar 15 ani, obținea premiul I la faza regională de la Cluj a unui concurs școlar de folclor. Au urmat concursul „Regele Brazilor”, apariții în filme documentare de televiziune, studiile la Școala Populară de Artă din București și întâlnirea cu profesoara Ecaterina Moravec. Repertoriul său a ajuns în atenția specialiștilor Institutului de Etnografie și Folclor, fiind înregistrat și păstrat ca mărturie a cântecului tradițional de pe Valea Bârgăului.

Au venit apoi înregistrările la Radio București, premiile și aparițiile în fața publicului. Ioana Hangan s-a făcut remarcată mai ales prin doine și balade precum Pădure cu frunză rară, Trei păcurărei la munte, variantă a Mioriței, sau Pe Munții Bârgăului, dar și prin cântecele de dor și dragoste aduse din zestrea locului natal. A obținut nota maximă la „Floarea din grădină” și marele premiu „Teodor Zavaidoc” al Festivalului de folclor de la Pitești, în 1985. A realizat, de asemenea, filme documentar-folclorice la Studioul „Alexandru Sahia” și emisiuni de televiziune.

După anii petrecuți la București, s-a întors acasă în 1986. A colaborat cu profesorul Emil Rusu și cu Ansamblul „Codrișorul”, participând la spectacole și turnee. Cu timpul, aparițiile scenice au devenit tot mai rare, însă preocuparea pentru folclor nu a încetat. A cules texte și cântece, a consemnat obiceiuri și a păstrat manuscrise, fiind atentă până la amănunt la grai, pronunție, melodie și port. Pentru ea, folclorul nu putea exista fără autenticitate și fără respect pentru oamenii de la care fusese moștenit.

A fost și colaboratoare a ziarului „Răsunetul”, unde a publicat texte despre tradițiile și amintirile Văii Bârgăului. Ne-a fost apropiată și dragă, iar plecarea ei lasă un gol în lumea folclorului bistrițean.

La înmormântare a fost prezentă şi interpreta Mariana Condrea, care i-a adus Ioanei Hangan un ultim omagiu prin cântec, vocea sa înălțând o rugă pentru sufletul celei care a slujit cântecul popular cu discreție și credință.

Astăzi, cântecul Ioanei Hangan s-a făcut glas de rugăciune spre cer. A plecat dintre noi artista, dar rămân cântecele sale, înregistrările, manuscrisele și amintirea unui om care a purtat Valea Bârgăului în suflet întreaga viață.

Dumnezeu să o odihnească în pace și lumină!