Agafia Moldoveanu, Pelaghia Varenic, Eugenia Ivanov, Liliana Nichita, Olimpia Voicu, Xenia Cacencu, Valentina Alexandru sunt numele a şapte dintre cele 12 femei din Sfântu Gheorghe ale căror poveşti de viaţă sunt consemnate într-un volum apărut în această vară la editura Ideea Europeană, scris de Andreea Mosila şi Mira Bălan, şi care va fi lansat în 21 august la Cărtureşti City Mall din Constanţa.
Mira Bălan, coautoarea cărţii “Femeile din Sfântul Gheorghe”, este asistent medical comunitar în Sfântu Gheorghe şi cercetător pasionat al antropologiei locale. Într-un scurt interviu pentru News.ro, ea a dezvăluit câteva dintre reperele volumului. Este o carte-document. “Din păcate, nu se ştiu foarte multe lucruri despre oamenii de aici, mai ales poveştile lor de viaţă, despre cele care într-adevăr au scris istoria locului şi care sunt exemple demne de prezentat în orice carte”, povesteşte Mira Bălan.
Deţinătoare a unei arhive nepreţuite de fotografii, recuperate de la localnici, Mira Bălan gestionează şi un muzeu al satului, în care a adunat obiecte dintre cele mai diverse: vintirul, budineiul, covata, samovarul, reţeta de fabricaţie pentru pâine neagră scrisă pe o tablă mare, obiecte pescăreşti…
Volumul surprinde universul feminin al Deltei prin obiecte, gesturi şi practici cotidiene: ia, vecera, zestrea cusută, cămara de irană, munca la cherhana, grija pentru familie şi pentru cei plecaţi, tratate ca forme de rezilienţă, memorie şi identitate.
Scris într-un stil narativ atent la detaliu, “Femeile din Sfântu Gheorghe” este o formă de recunoaştere a rolului esenţial jucat de femei în păstrarea coeziunii sociale, culturale şi afective a unei comunităţi aflate la “capăt de lume”.
Cartea este scrisă în colaborare cu Andreea Moşilă, profesor universitar.
“Ea îşi dorea să facă o lucrare de doctorat în care să prezinte securitatea mediului în Delta Dunării, dar după ce ne-am cunoscut şi am discutat şi i-am prezentat arhiva de interviuri pe care o deţineam, tema ei de doctorat s-a schimbat în Securitatea umană în Delta Dunării. Asta şi pentru că despre Deltă s-a tot vorbit şi s-au făcut numeroase proiecte, dar despre oamenii Deltei, din păcate, nu se ştiu foarte multe lucruri”, povesteşte Mira Bălan cum a luat naştere acest volum.
“În carte avem 12 poveşti. Din păcate doar şapte mai trăiesc dintre femeile intervievate, pentru cinci povestea este în memoria lor. Eu zic că a 13-a este doamna de pe copertă, Tanti Darca, care ne povesteşte foarte multe lucruri doar prin simplele gesturi din fotografie. Am început cu femeile pentru că aveam mai multe interviuri cu ele şi nu a fost o chestie premeditată. Interviurile au fost realizate în 2019 când în Sfântu Gheorghe a luat fiinţă un post de radio, Radio Civic Sfântu Gheorghe, un post de radio comunitar, un proiect al unui grup de jurnalişti inimoşi, iniţial turişti ai satului, apoi prieteni, iar eu am făcut parte din acest proiect voluntar: realizam interviuri, prezentam ştirile la firul ierbii, dar de profesie sunt asistent medical, nu sunt jurnalist, atât cât m-am priceput”, a povestit Mira Bălan.
Ce spun femeile din Sfântu Gheorghe
“Spre exemplu, Tanti Agafia Moldoveanu ne învaţă cum să ne aşezăm, nu doar cămara pentru toamnă, ci şi cămara vieţii, iar tanti Zoia ne învaţă cum să ţesem viaţa ca-ntr-o ie. Tanti Xenia Cacencu ne învaţă cât de importantă este familia şi un simplu mileu de la mama câte poate aduce în generaţii la rând”.
Femeile din Sfântu Gheorghe nu au avut meserii, au fost casnice.
“Două dintre ele într-adevăr au lucrat, dar majoritatea dintre ele au fost casnice. Însă, o femeie casnică trebuia să ştie să gestioneze veniturile casei, să se ocupe de educaţia copiilor, să întreţină o casă, o gospodărie, şi dacă era nevoie să ridice o alta de la temelie”, mai spune co-autoarea volumului.
Pentru cele mai multe femei, soţii lor erau pescari.
“Erau cei care plecau de cu noaptea şi se întorceau abia peste o zi sau poate peste două sau nu se mai întorceau deloc. Pentru că se întâmplau foarte multe accidente pe mare şi toate soldate cu victime. Mi-aduc aminte că în copilărie, pe malul Dunării, se adunau femei, copii, atunci când băteau clopotele şi se anunţa că s-a întâmplat o nenorocire pe mare şi toţi aşteptau să vadă dacă al ei vine, dacă se mai întoarce”.
Pescarii plecau pe mare în brigăzi. “O brigadă avea 10 pescari şi atunci dacă era nevoie să iasă 4-5 brigăzi, vă daţi seama că ieşau în jur de 40-50 de pescari pe mare. Marea, pe cât de frumoasă este, pe atât de repede se învolburează şi apar valuri foarte înalte, chiar şi vârtejuri. Îmi povestea la un moment dat un pescar, pentru că aceasta nu e doar o carte singulară, mai urmează câteva volume, următorul este dedicat pescarilor, îmi spunea un pescar că îşi spuneau între ei să-şi lege piciorul de barcă ca măcar trupul să-i fie găsit dacă se întâmplă ceva”.
Anunțuri gratuite din Maramures