STP Alba Iulia OPREȘTE transportul în toată zona metropolitană, din lipsa motorinei. Compania a anunțat că de luni, 10 august, ora 11:00, este obligată să oprească transportul public din zona metropolitană, invocând lipsa carburnaților și datorii de aproape 20 de milioane de lei neachitate de Primăria Alba Iulia. Autobuzele nu vor mai circula către Ciugud, Cricău, Galda de Jos, Ighiu, Întregalde, Sântimbru, Mihalț, Berghin, Șpring, Meteș, Stremț și Teiuș.
Compania susține că neplata facturilor, blocarea executărilor silite și reducerea bugetului pentru transport au provocat criza, în timp ce operatorul a primit amenzi de 690.000 de lei pentru cursele neefectuate.
STP contestă și atribuirea serviciului către un alt operator, avertizând asupra unor posibile probleme de legalitate și a riscului pierderii finanțărilor europene.
Compania afirmă că reluarea transportului ar fi posibilă prin plata datoriilor sau încheierea unei convenții de eșalonare.
Comunicatul STP Alba Iulia:
Municipiul Alba Iulia ne datorează 19.957.611,48 lei. Iar în loc să plătească, primarul ne-a amendat cu 690.000 de lei pentru că nu circulăm.
Începând de luni, 10 august 2026, ora 11:00, Societatea de Transport Public S.A. Alba Iulia oprește momentan transportul, din lipsă de motorină.
Suntem nevoiți să oprim transportul și pe ultimele trasee pe care le-am ținut în funcțiune până azi — cele către Ciugud, Cricău, Galda de Jos, Ighiu, Întregalde, Sântimbru, Mihalț, Berghin, Șpring, Meteș, Stremț și Teiuș.
Nu este o decizie. Este o consecință. Un autobuz nu merge pe hotărâri de consiliu local.
Trei afirmații repetate de primar. Și realitatea
Prima: „am plătit tot”. A spus-o de fiecare dată când a fost întrebat. Mai jos este realitatea — confirmată în instanță și, de două ori, prin vizita executorului judecătoresc la Primărie.
A doua: „nu plătesc sumele aflate în litigiu”. Aici trebuie spus limpede cine a deschis litigiile. Toate au fost pornite de noi — Dosarul nr. 2464/107/2025 și Dosarul nr. 13/107/2026, ambele la Tribunalul Alba, ambele având ca obiect ordonanța de plată — și au fost pornite tocmai pentru că Primăria nu ne plătea facturile.
Municipiul nu a acționat în judecată pentru a contesta ceva. A ajuns în instanță abia după ce executorul judecătoresc i-a blocat conturile timp de cinci zile, ca să obțină suspendarea executării silite. Provizoriu.
Cu alte cuvinte: sumele nu sunt „în litigiu” pentru că cineva le-ar fi contestat. Sunt în litigiu pentru că noi am fost nevoiți să le cerem în instanță ca să fim plătiți.
A treia: „la S.T.P. se fură”, iar contractul ar fi „făcut cu dedicație”, pe care „nu avem ce face, l-am moștenit”.
Contractul nostru este copiat din Monitorul Oficial — poate verifica oricine, în cinci minute.
În baza lui, municipiul a obținut cele mai mari finanțări din istoria sa, și de fiecare dată contractul a fost bun. Nu mai este bun doar când trebuie plătit.
Cât despre furt: am fost reclamați la toate instituțiile posibile. Numai anul acesta am avut trei controale ale A.N.A.F.; de la celelalte instituții am pierdut numărul.
Întrebarea o punem simplu: crede cineva că, dacă la S.T.P. s-ar fura, nu s-ar fi aflat până acum, după asaltul acesta de controale? Or, dacă nu s-a găsit nimic în atâtea verificări, atunci acuzația nu era despre furt. Era despre a face loc.
Cifrele, ca să nu mai fie loc de interpretări
Municipiul Alba Iulia ne datorează, la 10 august 2026, 19.957.611,48 lei — total facturi emise și neîncasate. Din aceștia, 17.957.611,48 lei au scadența depășită.
14.031.245,59 lei au executare silită încuviințată de instanță, prin Încheierile civile nr. 3903/CC/2026 și nr. 4227/CC/2026 ale Judecătoriei Alba Iulia. Nu sunt pretenții. Sunt sume verificate de judecător.
8.983.436,03 lei sunt arierate — restanțe mai vechi de 90 de zile. Legea obligă primăria să le reducă lunar cu cel puțin 5%, adică 449.171,80 lei în fiecare lună. Nu s-a redus nimic.
Și acum, cifra pe care vă rugăm să o rețineți. Factura nr. AB STP 22047 din 28 noiembrie 2025, în valoare de 1.257.047,40 lei, a fost înregistrată la Primăria Alba Iulia sub nr. 6332/21.01.2026 și a devenit scadentă la 21 februarie 2026. De atunci au trecut 170 de zile. A devenit arierat la 22 mai 2026. Nu face obiectul niciunui proces. Nimeni nu a contestat-o, niciodată, în nicio formă. Și nu a fost plătită.
O sută șaptezeci de zile pentru o factură pe care nimeni nu o contestă. Restul discuției despre „sume în litigiu” se oprește aici.
Un audit tehnico-economic independent, prezentat în adunarea generală a asociației, a stabilit că toate facturile sunt exigibile. La acea prezentare, Municipiul Alba Iulia a avut doi reprezentanți. Niciunul nu a formulat vreo obiecție.
Municipiul a refuzat, e adevărat, plata facturilor de compensație definitivă. A făcut-o în scris, prin Adresa nr. 122968/17.10.2025, pentru patru facturi însumând 4.930.236,63 lei.
Motivul l-a repetat public, luni la rând: facturile ar fi „umflate”, iar primarul „apără bugetul local, bugetul albaiulienilor”; până una-alta, „așteaptă ca instanța și organele de control să facă lumină”.
Iar apoi a plătit el însuși trei dintre cele patru facturi pe care tocmai le refuzase — integral: 4.231.067,90 lei, adică 85,82% din suma pe care o refuzase în scris.
Prima plată a venit la 28 de zile de la propriul refuz — Ordinul de plată nr. 1094/14.11.2025. Restul, prin cinci ordine de plată pe care Municipiul le-a depus chiar el la dosarul instanței. Între refuz și plăți nu s-a schimbat niciun raport de constatare, nicio hotărâre și niciun act adițional. S-a schimbat doar ce voia primarul să plătească.
Trei uși. Toate trei, închise de aceeași mână, în 30 de zile
30 iunie 2026 — ușa plății voluntare. Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 146/05.05.2026, Municipiul a aprobat el însuși banii în buget. La finalul trimestrului, 2.000.000 de lei stăteau acolo, aprobați, disponibili, nefolosiți — pentru că primarul a refuzat să ducă la îndeplinire obligația de a plăti sumele aprobate în bugetul local.
Dacă acei bani ar fi fost plătiți la scadență, transportul public nu s-ar fi oprit. Nu este o presupunere: sunt salariile și carburantul pe care nu am mai avut cu ce să le acoperim.
16 iulie 2026 — ușa executării silite. Am mers la executor. Municipiul a blocat executarea de două ori în 17 zile, după exact același tipar: executarea începe, iar în patru zile primăria obține suspendarea — fără citarea părților și fără cale de atac. Aceleași părți, același executor, aceeași soluție. De două ori.
30 iulie 2026 — ușa bugetului. Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 251/30.07.2026, s-au tăiat 4.000.000 de lei exact din linia bugetară din care se plătește transportul public. Atenție la context: rectificarea a fost, per total buget, în plus cu aproape 10 milioane de lei (+9.859.400 lei). S-a dat în plus peste tot. Singura poziție tăiată a fost cea din care ni se plătește nouă — și a fost tăiată exact în luna în care era cea mai mare nevoie să fie plătită. Pentru trimestrul IV au fost tăiate și cele 2.000.000 de lei existente: nu mai există nicio alocare. Zero.
Nu comentăm intenția — o lăsăm în seama organelor competente. Constatăm doar succesiunea: bani în cont, neplătiți; executare, blocată de două ori; buget, tăiat. Treizeci de zile. Trei uși, aceeași mână.
Iar în loc să plătească, ne-a amendat
În aceeași perioadă în care refuza să vireze banii pe care el însuși îi aprobase în buget, Primarul Municipiului Alba Iulia a dispus aplicarea, prin Poliția Locală, a 23 de amenzi a câte 30.000 de lei pe zi — în total 690.000 de lei — pentru că autobuzele nu au circulat.
Autobuzele nu au circulat pentru că nu am avut bani de motorină. Nu am avut bani de motorină pentru că nu ne-a plătit. Iar suma amenzilor pentru neplata lui reprezintă, aproape la leu, un sfert din cei 2.000.000 de lei pe care i-a lăsat nefolosiți în buget.
Ne amendează pentru consecința propriei neplăți. Este singura formă de administrație publică în care cel care produce paguba încasează amenda.
Ce s-a votat în Consiliul Local Alba Iulia pe 7 august
Prin Hotărârea nr. 299/07.08.2026, Consiliul Local a aprobat atribuirea directă a transportului public către un alt operator, ales de primar, ca măsură de ”urgență”.
Operatorul nu era desemnat la momentul votului. Regulile de selecție nu sunt scrise în hotărâre. Inițiatorul a spus, în ședință: „3 oferte, 2-3 oferte sau mai multe, nu știu”.
Tot el a adăugat: „Dacă se dorește, se poate face o comisie ad-hoc din 3 consilieri care să vadă procedura. Asta nu e niciun fel de problemă. Aștept propunere și nu e niciun fel de problemă.”
Adică: votați acum, iar cine vrea să vadă cum se face poate cere ulterior — dacă are curajul să semneze un astfel de proces-verbal.
Aceeași hotărâre stabilește, la art. 7, un tarif de 3,5 lei pe călătorie. Tariful de astăzi este de 5 lei pe oră — altă unitate de măsură.
Deci noul preț nu vine dintr-un calcul, dintr-o conversie sau dintr-o indexare. Legea — Ordinul A.N.R.S.C. nr. 272/2007 — cere ca orice tarif să fie fundamentat pe costurile concrete ale operatorului: amortizarea autobuzelor, consumurile, salariile, dotările.
Costuri care, la 7 august, nu existau, pentru că nu exista operatorul. Rămâne o singură întrebare, iar noi o punem public: de unde știe primarul, dacă nu a ales încă operatorul, că din fișele de fundamentare ale acestuia va ieși exact 3,5 lei?
Ultima dintre aceste comunicări poartă data de 4 august 2026 — cu trei zile înainte de vot: prin Adresa nr. RG/11837/04.08.2026, Președintele Consiliului Concurenței a arătat, fără echivoc, că „furnizorul/autoritatea care are atribuții legale în încredințarea contractului respectiv trebuie să parcurgă procedura prevăzută de O.U.G. nr. 77/2014 înainte de adoptarea actului administrativ prin care se atribuie serviciul”. Nu a fost parcursă. Și nici nu mai poate fi.
Cei 11 consilieri care au votat au făcut-o după ce două autorități naționale le comunicaseră, în scris, contrariul. Răspunderea pentru consecințe nu rămâne la inițiator. Rămâne la fiecare vot în parte.
De ce atâta grabă, atunci? Pentru că în câteva zile începe discuția publică despre felul în care a fost condusă, în 2024, licitația pentru cele 21 de autobuze electrice și despre pierderea fondurilor P.N.R.R. — iar după acea discuție nu s-ar mai fi strâns nici măcar cele 11 voturi. S-a votat înainte, cât încă se putea.
Iar în graba asta consilierii locali au uitat un lucru: au uitat să cuprindă în contract cele 40 de mijloace de transport ale Primăriei. Le-au lăsat de izbeliște — și s-au lăudat că au salvat transportul.
Poziția noastră este publică și fermă: banii publici care vor fi plătiți acelui operator, într-o situație de criză provocată chiar de autoritatea care plătește, reprezintă un ajutor de stat ilegal și incompatibil, acordat fără avizul prealabil al Consiliului Concurenței — obligatoriu potrivit O.U.G. nr. 77/2014.
Ne vom îndrepta pe legea concurenței atât împotriva Municipiului Alba Iulia, cât și împotriva operatorului care va beneficia de acest ajutor de stat ilegal și incompatibil. Spunem asta acum, public, înainte ca cineva să semneze ceva — ca nimeni să nu poată invoca ulterior că nu a știut. Nu avem nimic personal cu niciun operator. Cine nu semnează nu are de ce să se teamă. Cine semnează după acest comunicat a ales singur.
Și mai spunem un lucru, tot public. În materia ajutorului de stat, termenul de prescripție pentru recuperare este de 10 ani. Recuperarea nu se face de la primar. Se face de la beneficiar, cu dobândă. Orice operator care se gândește să semneze ar face bine să își privească atent contabilitatea ultimilor zece ani înainte de a lua stiloul în mână.
Ce pierde orașul
Un lucru trebuie spus limpede, pentru că explică totul: niciuna dintre finanțările europene de mai jos nu ar fi putut fi obținută fără contractul dintre S.T.P. și A.I.D.A.-T.L. El a fost condiția de eligibilitate.
Iar toate aceste proiecte se află astăzi în diferite etape ale perioadei de sustenabilitate — perioadă în care finanțatorul verifică, an de an, dacă mai există un contract de servicii publice valabil.
Prin votul de vineri, Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia a ales să încheie, în mod nelegal, un alt contract — unul care nu îndeplinește condițiile de eligibilitate pentru fonduri europene.
Refuzul finanțatorului
Ministerul Dezvoltării, prin Adresa nr. 89327/22.05.2026, a comunicat expres că NU își dă acordul pentru modificarea structurii asociației A.I.D.A.-T.L., cu cele 13 unități administrativ-teritoriale membre, în cadrul căreia bunurile finanțate din P.N.R.R. trebuie date în folosință pe minimum cinci ani.
Consecințele, arătate tot de minister: recuperarea integrală a celor cinci finanțări P.N.R.R., în valoare totală de aproximativ 16.296.000 de euro fără T.V.A., și o cotă-parte din penalitatea suplimentară de 154.159.722 de euro pentru neîndeplinirea jalonului 293 și a țintei 296.
Cu toate acestea, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 265/30.07.2026, bunurile au fost transferate către A.I.D.A.-T.L. doar pentru patru luni — pentru ca apoi să le preia „operatorul nostru”.
Un termen care dacă ar fi acceptat ar duce la pierderea finanțării.
Termenul de 30 august și starea flotei
Termenul de punere în circulație a autobuzelor electrice este 30 august 2026 — peste trei săptămâni.
Semnalăm, pentru ca lucrurile să fie cunoscute la timp și verificate de cine are competența să o facă, o serie de aspecte privind flota și infrastructura: autonomia autobuzelor nu pare a corespunde celei ofertate în procedura de achiziție; recepția s-a realizat fără ca unitatea de service să dețină autorizarea tehnică necesară; o parte dintre vehicule nu au putut fi puse în funcțiune; infrastructura de încărcare nu este funcțională, iar puterea electrică instalată apare ca insuficientă.
Nu formulăm concluzii — le semnalăm public și le-am semnalat, în scris, instituțiilor competente.
Anticipăm, totuși, explicația: după întoarcerea din concediu a primarului, vinovate vor fi A.I.D.A.-T.L. și S.T.P., iar ele vor trebui să plătească pagubele.
Cine și-a asumat, în 2022, termenul
Prin semnarea contractului de finanțare P.N.R.R. nr. 134692/28.11.2022, Primarul Municipiului Alba Iulia s-a angajat să pună autobuzele la dispoziția cetățenilor în termen de 30 de luni, adică cel târziu la 28 mai 2025.
Mai sunt trei săptămâni până când se vor întruni condițiile ca aceiași consilieri locali să fie chemați să aprobe preluarea, la datoria publică locală, a contravalorii pagubelor produse de cei care, în loc să se ocupe de implementarea la termen a proiectelor, s-au ocupat de destructurarea A.I.D.A.-T.L., de asfixierea financiară a S.T.P. și de construirea motivelor de „urgență” pentru ”operatorul nostru”.
Corecțiile pe P.O.R. 2014–2020
- cele două loturi de mobilitate urbană — cod SMIS 125328, 77.297.643,13 lei, și cod SMIS 127257, 5.545.657,46 lei;
- cele 13 autobuze electrice — cod SMIS 127739, aflate din aprilie 2026 în anul patru de sustenabilitate, cu o componentă Alba Iulia de 43.323.475,50 lei.
Expunerea maximă cumulată a bugetului local se apropie de 1.000.000.000 lei, adică aproximativ 190.700.000 de euro la cursul B.N.R. din 31.07.2026.
Nu toate corecțiile sunt automat integrale — legea prevede și corecții parțiale. Dar niciuna nu este zero.
Adăugăm un aspect pe care puțini îl cunosc: Consiliul Județean Alba nu poate prelua aceste trasee, pentru că le-a scos el însuși din Programul de transport județean și le-a transferat A.I.D.A.-T.L. Nu există, așadar, nici măcar varianta „le ia județul”.
Patruzeci de mijloace de transport electrice, ținute departe de călători
Cele 13 autobuze electrice cumpărate prin P.O.R., în valoare de 43.323.475,50 lei, stau imobilizate în garajul S.T.P.
Cele 27 de vehicule electrice cumpărate prin P.N.R.R. — 21 de autobuze și 6 microbuze, parte dintr-un pachet de finanțare de circa 16,3 milioane de euro — stau imobilizate la Partoș, după ce și-au făcut veacul în buruieni la Ciorogârla.
În total, 40 de mijloace de transport electrice ale municipiului, ținute departe de utilizatori, prin decizii care aparțin exclusiv primarului — același care invocă grija față de banul public atunci când refuză să plătească un serviciu deja prestat.
Merită observat ce nu s-a discutat în ședința fără dezbatere publică în care s-a adoptat o singură hotărâre.
În ședința în care s-a votat viitorul transportului public din Alba Iulia, nu s-a spus un cuvânt despre cele 40 de vehicule electrice ale municipiului.
Nici despre unde sunt, nici despre de ce nu circulă, nici despre ce se întâmplă cu ele după această hotărâre. Au fost pur și simplu uitate.
Iar prin hotărârea adoptată, primarul și cei 11 consilieri care au votat-o le-au imobilizat mai departe, în garaje sau în locuri ascunse, fără nicio perspectivă de a mai circula curând în oraș.
Dacă s-a discutat despre transportul public, de ce inițiatorul nu a creat condițiile ca acestea să circule — sau măcar să fi spus un cuvânt despre ele?
În aceeași ședință, primarul a încheiat astfel: „Problema este să meargă cât mai repede autobuzele în municipiu. Asta este problema.”
Avem o singură întrebare, și o punem simplu: la care autobuze se referă? Municipiul are 40 de mijloace de transport electrice și toate 40 sunt imobilizate — prin deciziile lui.
Dacă nu la acestea se referea, atunci se referea la altele. Iar celelalte nu au cum să fie decât ale operatorului pe care urmează să îl aleagă tot el.
Miza reală: un contract urmărit de cinci ani și șapte luni
Contractul actual a fost semnat la 7 ianuarie 2021, după o licitație deschisă. Primarul nu a vrut atunci acel contract; a vrut, încă de la acea dată, contractul pe care l-a votat vineri.
I-au trebuit cinci ani și șapte luni, o succesiune de acte pe care le contestăm punct cu punct în fața instituțiilor statului și aproape două luni în care orașul a rămas fără transport public — ca să ajungă la el.
Merită privit ce conține noul contract, prin comparație cu cel pe care îl înlocuiește:
- fără sistem de ticketing electronic — adică fără înregistrarea fiecărei călătorii;
- fără valabilitatea aceluiași titlu de călătorie pe mai multe mijloace de transport;
- cu un program de transport redus la circa 30% — 10 linii din cele 40 care ating municipiul, dintre care nicio linie metropolitană și nicio linie industrială — și asta față de programul deja restrâns în noiembrie 2025;
- fără nicio cerință impusă viitorului operator. Într-un domeniu cu infrastructură atât de complexă, consilierii locali nu i-au impus absolut nimic. Nici măcar numărul de autobuze necesare. Absolut nimic.
Contrastul merită spus. Nouă ni s-a impus, prin contract, să deținem întreaga infrastructură de transport public: un parc de 84 autobuze, ticketing, automate de vanzare bilete, etc, și un program de investiții. Tot noi am realizat însă investiții suplimentare de peste 2.500.000 lei numai în infrastructura necesară exploatării celor 13 autobuze electrice cumpărate de municipiu prin P.O.R. 2014–2020 — investiții pentru care municipiul plătește doar amortizarea, 12.000 lei pe lună.
Primăria nu a reușit să instaleze nici măcar stațiile de încărcare rapidă de la Gară, cheltuială finanțată prin proiect: tot S.T.P. le-a proiectat și le-a montat.
Un sistem în care fiecare călătorie este înregistrată electronic este scump. Un sistem în care nu se înregistrează nimic este „eficient” și „la un preț corect”.
Diferența dintre cele două sunt doar impozitele plătite. Iar cine consideră că această comparație este nedreaptă are la îndemână un răspuns simplu: să explice public de ce dintr-un contract de transport din 2026 lipsește tocmai ticketingul.
Mai ales că recent municipiul l-a cumpărat cu finanțare PNRR contract nr. 20762/20.02.2023, în valoare de 1.075.000 EURO.
Mai este ceva ce trebuie spus, pentru că nimeni nu îl spune. „Eficiența” aceasta nu o plătește primarul și nu o plătește operatorul. O plătește șoferul.
Un transportator care declară integral salariile virează contribuții de asigurări sociale pentru fiecare leu plătit.
Unul care nu le declară integral are, evident, costuri mai mici — și poate veni cu un preț mai mic. Diferența nu se pierde: se transformă, peste douăzeci de ani, în punctele de pensie pe care șoferul nu le-a acumulat.
La S.T.P., un om care iese la pensie iese cu vechimea și cu contribuțiile plătite integral, an de an, inclusiv în lunile în care societatea nu a mai avut din ce să plătească salariile. Cine promite azi transport mai ieftin fără să spună din ce anume îl face mai ieftin trebuie întrebat un singur lucru: ce scrie în statele de plată și ce ajunge la Casa de Pensii.
Un tarif mic obținut din salarii declarate parțial nu este o economie. Este o factură amânată douăzeci de ani și trimisă altcuiva — omului de la volan, care o va deschide în ziua în care i se calculează pensia.
Despre bilete cu aceeași serie
Mai este un capitol pe care îl redeschidem astăzi, pentru că a stat închis cincisprezece ani.
Biletul de călătorie nu este o bucată de hârtie. Este un document cu regim special, tipărit în serii unice în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor, cu T.V.A. tipărită pe el.
Regula e simplă și nu are excepții: o serie, un bilet, o încasare. Când aceeași serie apare pe două bilete diferite, vândute în zile diferite și la valori diferite, aritmetica se rupe: doi oameni plătesc, iar în contabilitate intră unul singur.
Al doilea drum a existat pentru pasager, dar nu a existat niciodată pentru stat.
Nu vorbim la modul teoretic și nu vorbim din auzite. Am cumpărat astfel de bilete. Le-am dus la un expert criminalist autorizat, înscris în tabelul Ministerului Justiției.
Raportul de expertiză a stabilit că două perechi de bilete purtau serii și numere identice — același număr, două date diferite, două valori diferite — și că numerele fuseseră aplicate cu același dispozitiv de înseriere.
Am sesizat Inspectoratul de Poliție al Județului Alba. Am predat biletele. Am predat raportul de expertiză.
Nu s-a întâmplat nimic. Nici atunci, nici de atunci încoace.
Nu spunem astăzi cine. Cine trebuia să afle a aflat acum cincisprezece ani, de la noi, cu expertiza pe masă. Iar întrebările pe care le punem public nu sunt adresate unui operator, ci instituțiilor: câți ani se pot vinde bilete cu aceeași serie înainte ca cineva să considere că merită o verificare?
Și câți ani la rând se poate pierde memoria unor case de marcat fiscale înainte ca cineva să considere că merită o verificare?
Aici cele două fire ale acestei povești se leagă. Un sistem de ticketing electronic — validatoare la fiecare ușă, titlu unic valabil pe mai multe mijloace, fiecare călătorie contorizată în timp real — face duplicatul imposibil. Nu greu. Imposibil.
Exact acest sistem a fost cumpărat pentru Alba Iulia din bani europeni: 110 validatoare, 45 de automate de vânzare, 35 de panouri de afișaj. Și exact acest sistem lipsește din contractul aprobat vineri la limită, cu votul a doar 11 consilieri.
Când singurul lucru care dispare dintr-un contract de transport este instrumentul care numără banii, întrebarea nu mai este dacă e o scăpare. Întrebarea este cine are de câștigat din scăpare.
Către angajații S.T.P.
Patru luni fără salarii. Patru luni în care ați venit la garaj, ați ținut autobuzele în stare de funcționare, iar cei de pe zonele tarifare 2–7 ați dus copiii la școală și oamenii la serviciu cu bani pe care nu i-ați primit.
Nu cunoaștem, în acest oraș, un alt colectiv care să fi rezistat atât.
Nu vă spunem că ne pare rău. Vă spunem că aveți dreptate și că sunteți de partea corectă a unei alegeri pe care țara asta o face de treizeci de ani: între cel care declară tot și cel care e lăsat să nu declare.
Ați fost tratați ca o cheltuială care încurcă. Sunteți, de fapt, singurul motiv pentru care orașul a mai avut transport public până astăzi.
Nu renunțăm. Nu ne retragem. Nu semnăm nimic sub presiune și nu cerem îndurare nimănui. Mergem în fiecare instituție, în fiecare instanță și la fiecare for european unde acest dosar are ce căuta — și ducem acolo hârtii, numere de înregistrare, date calendaristice și expertize. Nu vorbe.
Iar dacă cineva a crezut că protecția politică ține loc de probă, va constata că nu ține. În noi o să-și rupă dinții.
Cine a crezut că, oprind banii, ne oprește și pe noi, a înțeles greșit natura determinării noastre.
Și, ca să fim clari până la capăt
Soluția este la fel de simplă azi cum era acum două luni: plata sumelor datorate sau semnarea unei convenții de eșalonare a datoriilor municipiului către S.T.P. rezolvă totul în două ore.
Nu e nevoie de hotărâri de consiliu local cu ”urgență” inventată, de licitații cu două-trei oferte și comisii „ad-hoc”, de amenzi de 690.000 de lei și de pierderea fondurilor europene ale orașului. E nevoie de un ordin de plată.
Ce inimă trebuie să ai ca să lași un oraș fără transport două luni și angajații din transportul public fără salariu timp de patru luni — și apoi să ceri consilierilor locali să preia, cu votul lor, răspunderea pentru atâtea ilegalități?
Municipiul Alba Iulia ne datorează 19.957.611,48 lei. Aceasta este cauză pentru care nu mai putem presta serviciul. Iar în loc să plătească, primarul ne-a amendat cu 690.000 de lei pentru că nu circulăm.
SOCIETATEA DE TRANSPORT PUBLIC S.A. ALBA IULIA
Director General
ing. Stelian Nicola
Anunțuri gratuite din Maramures