Pe scurt:
Un sat transilvănean considerat cândva „fantomă” atrage acum oameni din Germania, Anglia și România, care îi redau viața și farmecul de odinioară.
Satul Gherdeal, cunoscut și sub numele de Gürteln în limba germană, este situat în comuna Bruiu, județul Sibiu, și a fost cândva aproape complet părăsit după plecarea masivă a comunității săsești. Potrivit Adevărul, în prezent mai puțin de 20 de oameni locuiesc aici, însă satul a început să prindă din nou viață datorită unor familii de români, germani, englezi și chiar sași care s-au întors la origini.
La începutul anilor 2000, Gherdealul era considerat un „sat-fantomă”, greu accesibil, unde mai trăiau doar câțiva vârstnici și oameni care aveau grijă de turmele de animale. Satul, ascuns între colinele Podișului Transilvaniei, la nord de Valea Oltului, poate fi accesat pe un drum care trece prin vechile așezări săsești Șomartin (Martinsberg) și Bruiu (Braller), sau pe o rută care leagă localitatea de zona Voila–Cincu, mai aproape de Făgăraș.
Gherdealul este atestat documentar încă de la începutul secolului al XIV-lea și a fost întemeiat de coloniști sași, la fel ca satele Bruiu și Șomartin, toate păstrând biserici fortificate ridicate de comunitățile germane. Biserica evanghelică luterană din Gherdeal a fost construită între 1851 și 1858 pe locul unei biserici mai vechi, iar biserica ortodoxă „Sfântul Nicolae” datează din 1795. Din prima jumătate a secolului al XIX-lea, în sat a funcționat și o școală românească.
La mijlocul secolului XX, Gherdealul avea peste 300 de locuitori, două școli, o grădiniță și două biserici. După cel de-Al Doilea Război Mondial, comunitatea săsească a fost afectată de deportările în Uniunea Sovietică, iar ulterior mulți au emigrat în Germania. Depopularea a continuat, pe fondul izolării, lipsei locurilor de muncă și a serviciilor, iar după Revoluția din 1989, majoritatea sașilor rămași au părăsit satul.
În ultimii ani, Gherdealul a început să atragă noi locuitori. Unele case au fost cumpărate și restaurate de români și străini, iar satul a devenit un loc în care oamenii își doresc să rămână. Printre puținii sași rămași se numără Johann Onghert, cunoscut ca Honz, în vârstă de 68 de ani. El a povestit pentru Adevărul că a crescut în Gherdeal, unde conviețuiau sași, români și câteva familii de romi. Honz a lucrat o perioadă în Germania, dar s-a întors în satul natal, unde spune că se simte cel mai legat de locurile copilăriei sale. „Nu-mi pare rău că am rămas. Și acolo aș fi murit. Eu țin foarte mult la România”, a declarat el.
O tânără din München, stabilită recent în Gherdeal, a mărturisit că „această viață era greu de realizat în Germania”, subliniind farmecul și liniștea pe care le-a găsit aici. Satul a devenit atractiv pentru cei care caută o existență autentică, departe de agitația urbană, iar casele vechi sunt restaurate cu grijă de noii proprietari. Fenomenul este similar cu cel din alte sate transilvănene, unde biserici fortificate sau gospodării săsești sunt readuse la viață de inițiative locale sau internaționale.
Chiar dacă populația rămâne redusă, Gherdealul nu mai este un sat-fantomă. Oameni din România, Germania și Anglia au ales să se stabilească aici, să restaureze casele vechi și să readucă la viață tradițiile locului. Copiii și nepoții celor plecați revin uneori, iar satul își recapătă treptat farmecul de odinioară.
Anunțuri gratuite din Maramures


