poezia e la bistrița la majorat | Observator Cultural

Tocmai m-am întors de la majoratul Festivalului de Poezie și Muzică poezia e la Bistrița. La fel ca-n melodia celor de la Vama Veche, poezia e la bistrița poate cînta: „Am doar 18 ani…“ Dintre cele 18 ediții de pînă acum, cred că am ratat foarte puține, și asta s-a întîmplat doar atunci cînd erau situații de neevitat. De ce am ținut să fiu mereu prezent? Pentru că sînt convins că este cel mai bun festival de poezie din România. Iar asta se întîmplă nu pentru că nu ar mai exista alte festivaluri de acest profil admirabile, ci pentru că, din punct de vedere cultural, poezia are nevoie de favorabili. Conceptul de favorabil îi aparține lui Gellu Naum și, dacă ar fi să-i dăm o definiție, acesta ar presupune o stare de grație care favorizează transformarea interioară. Dar poate fi folosit și ca substantiv. Favorabilii sînt cei pe care îi întîlnești și care te pun pe drumul transformării interioare. Eu cred cu tărie, azi mai mult ca oricînd, că poezia are nevoie de favorabili. Într-o lume în care se scriu texte și se face muzică folosind inteligența artificială și în care tot ce era sigur și solid explodează în urma unor războaie precum cele din Ucraina, Gaza și Iran, ceea ce apreciez la organizatorii Festivalului poezia e la bistrița este păstrarea unui spațiu intact pentru poezie. Nu pentru că poeții ar avea puterea de a opri ororile războiului. Ci pentru că poezia este opusul acestora, pentru că este opusul capitalismului rapace și al colonialismelor de orice fel. 

Direct de pe front

Deși există poeți care luptă pe front în Ucraina chiar în acest moment. Unul dintre ei este Serhii Demchuk. Cînd Rusia a atacat Ucraina în 2022, el a decis să lase scrisul și să meargă pe front ca ofițer de presă. Am avut posibilitatea de a-i asculta anul acesta la Bistrița pe Liudmyla Diadchenko și pe Serhii Demchuk. În afară de faptul că i-am putut asculta pe amîndoi citindu-și poemele, ei au avut și un dialog despre viața în timpul războiului moderat de Emil Munteanu. Faptul că un poet poate veni direct de pe front să vorbească despre război și despre poezie mi se pare extraordinar de rar. Acum mai mulți ani, tot la Bistrița, l-am cunoscut pe Goran Simic, a cărui viață fusese influențată iremediabil de asediul asupra orașului Sarajevo din Bosnia anilor 1990. Și abia după ce i-am ascultat pe Serhii Demchuk și pe Liudmyla Diadchenko pot spune că am înțeles cu adevărat impactul unui război asupra vieții cotidiene. Serhii vorbea despre cum războiul i-a distrus familia și relația cu prima lui soție, despre cum nu și-a mai văzut fiica de patru ani. Liudmyla a vorbit și ea despre cum războiul schimbă absolut toate aspectele vieții. Un detaliu insolit: nu mai are sens să porți pantofi cu toc cînd știi că ești la birou și oricînd alarma de atac aerian poate suna și trebuie să fugi pe scări să ajungi la adăpost. Îmi amintesc că am citit despre experiențe similare în cartea Victoriei Amelina Femei în război. Din păcate, Victoria a fost ucisă de bombardamentele rușilor. Ca ofițer de presă în sudul Ucrainei, în regiunea Zaporojie, Serhii Demchuk a putut discuta cu prizonieri ruși, soldați care spuneau că ei au ajuns în război fie pentru că aveau datorii, fie pentru că li s-a promis achitarea după ce comiseseră anumite infracțiuni. Liudmyla a arătat publicului o fotografie cu Catedrala Sf. Mihail din Kiev făcută cu două zile înainte ca aceasta să fie distrusă de bombardamente. Liudmyla păstrează fotografia ca mărturie a normalității de dinainte de război. Transcriu aici versurile citite de Serhii Demchuk: „tot ce ți-a rămas/ e umezeala asta sub tălpi/ umezeala asta din buzunare/ umezeala asta în sîn/ adică în inimă/ care încă bate nu se știe de ce/ ca un generator/ ce scoate mai mult fum/ decît căldură.“ Deși au trecut și trec prin momente teribile, Liudmyla și Serhii sînt oameni extrem de luminoși, care te încarcă cu o energie extrem de pozitivă. Ar trebui să existe o arhivă întreagă a mărturiilor și a poeziei de război pe care să o accesăm frecvent. Cred că ne-ar rezolva multe dintre dilemele noastre cotidiene, așa-numitele crize prin care trecem cei care avem privilegiul să trăim pe timp de pace.

Poeții și hip-hopul 

Recunosc că a fost un an foarte bun de festival, în care mi-au plăcut foarte multe lecturi și poeți care vin din zone atît de diferite. Și mi-a plăcut și alăturarea dintre hip-hop și poezie. Norzeatic, Psihotrop și Omu Gnom au dat niște rime care au picat perfect la finalul zilei de lecturi. Să spui că poezia și hip-hopul sînt înrudite este o platitudine. Ambele sînt un travaliu intens asupra limbajului. Ambele depind de un ritm interior și exterior. Ambele își apără cu disperare libertatea.

Dialogul pe care Filip Florian l-a avut cu Nicoleta Munteanu a fost un moment complementar desfășurat de asemenea în grădina Muzeului Județean Bistrița-Năsăud. Romanul Media aritmetică (Editura Polirom, 2026) este revenirea în proză a lui Filip Florian la 14 ani după Toate bufnițele. O carte care relatează și ea experiența destinului atins de război și captivitatea individului într-o istorie strivitoare. În podcastul pe care l-am înregistrat la Bistrița am discutat pe larg cu Filip Florian despre Media aritmetică. More about that… în zilele următoare. 

În deschiderea fiecărei seri de lectură era proiectat un scurt clip realizat de Cristian Cosma (un cristian) la prima ediție a Festivalului, în 2008. M-a emoționat foarte tare acest clip fiindcă este un mulaj în lumină al timpului de atunci. Nu cred că bănuiam cînd am participat la acea primă ediție a Festivalului că mă voi întoarce de atîtea ori la Bistrița, că poeții și poezia vor avea un impact atît de mare în viața mea. Studenții mei vorbesc mereu despre importanța unui spațiu sigur. Pentru ei, asta se traduce de foarte multe ori ca un spațiu în care te simți în siguranță pentru că nu ești judecat. Pentru mine, spațiul acesta sigur este Bistrița. Fiindcă, deși nu poate opri dronele rusești, nu există o siguranță și o liniște mai mari decît cele pe care ți le poate oferi o lectură de poezie. Le mulțumesc lui Gavril Țărmure, Dan Coman, Marin Mălaicu-Hondrari, Alinei Pop, Elenei Borrás García și tuturor celor care fac posibilă poezia e la bistrița! 

Festivalul Internațional de Poezie și Muzică poezia e la bistrița

Ediția a XVIII-a (16-19 iulie)

Organizatori: Primăria Bistrița, Centrul Cultural Municipal „George Coșbuc“, Societatea de Concerte Bistrița 

Parteneri: Ministerul Culturii, AC/E Spania, Institutul Italian, Uniunea Scriitorilor din Croația, Librăriile Cărturești

Parteneri media: Cultura la dubă, Matca, Observator cultural, ALECART, Casa de Poezie Light of Ink

Directorul Festivalului: Gavril Țărmure

Responsabili de proiect: Alina Pop, Dan Coman, Marin Mălaicu-Hondrari

Invitați: Rodica Draghincescu, Carmen Palomo Pinel (Spania), Annemarie Ní Churreáin (Irlanda), Augustina Visan (Rep. Moldova), Lucian Vasilescu, Liudmyla Diadchenko (Ucraina),

Miloš Živanović (Serbia), Ion Agaci (Republica Moldova), Marius Aldea, Teodora Leon, Goran Čolakhodžić (Croația), Daniela Vizireanu, Serhii Demchuk (Ucraina), Gili Mocanu, Gheorghi Gavrilov (Bulgaria), Katalin Cseh, Michele Trizio (Italia), Alejandra Martínez de Miguel (Spania), Emanuela Ignățoiu-Sora

Poeții invită un prozator: Filip Florian

Jurnaliști și editori: Alexandra Tănăsescu – Cultura la dubă, Cezar Gheorghe – Observator cultural, Nicoleta Munteanu și Emil Munteanu – Revista ALECART, George Cornilă – Matca, Gheorghe Cîrstian – Casa de Poezie Light of ink, Diana Mihuță – Librăriile Cărturești, Clara Mitola – traducătoare, Elena Borrás García – traducătoare, Mihai Hafia Traista – traducător

Premiul „Laura Albulescu“ pentru Editorul anului: Alex Ciorogar (OMG) 

Premiul pentru Literatură al orașului Bistrița: Octavian Soviany

Muzicieni: byron, Suonno d’Ajere (Italia), Norzeatic, Psihotrop, Omu Gnom, DJ Zicu, Dima Belinski Band

Grafică: Leon Cruceru

Moderatori: Nicoleta Munteanu, Dan Coman, Emil Munteanu, Marin Mălaicu-Hondrari