Pentru România, turneul american a început cu amintirea meciului de la Cardiff, unde victoria cu 2-1 în fața Țării Galilor, prin golurile lui Hagi și Răducioiu, trimisese echipa lui Anghel Iordănescu la Cupa Mondială. Formatul competiției era cel folosit și în 1990: 24 de echipe, 6 grupe, apoi faza eliminatorie. România a intrat în grupa A, cu Columbia, Elveția și Statele Unite.
Înaintea primului meci, adversarul sud-american avea nume grele pentru fotbalul acelui timp: Valderrama, Asprilla, Rincón. Columbia ajunsese în SUA cu o cotă bună, iar victoria României de la Pasadena, 3-1, a schimbat imediat așezarea grupei. Pe 18 iunie, la Rose Bowl, Răducioiu a deschis scorul, Hagi a înscris de la mare distanță, iar Răducioiu a închis meciul după golul columbian al lui Valencia. Execuția lui Hagi, trimisă de pe partea stângă peste portarul Córdoba, a dat imaginii acelui debut o formă care a rămas ușor de recunoscut: tricoul galben, stadionul imens, mingea plecată dintr-un unghi în care mulți ar fi căutat centrarea.
În ziarul Ceahlăul din 21 iunie 1994, victoria cu Columbia era tratată ca o demonstrație de inteligență tactică: „Extraordinară, nesperată (prin proporții), eclatantă victorie românească! Incontestabil, Iordănescu se află în grațiile Providenței, spre fericirea întregii suflări românești! A fost o zi fastă pentru Hagi – sclipitor – pentru Răducioiu – inspirat – pentru Stelea – în mână! E greu de spus dacă toate acestea trebuie puse în prim-plan sau ideea tactică a apărării în zonă cu Lupescu la Valderrama, Prodan la Asprilla și Mihali la Rincón.”
Ziarul nota și reacția Eurosport, unde golul lui Hagi ajunsese în fruntea unei selecții a celor mai bune reușite ale începutului de Mondial. După primul meci, România pleca spre Detroit cu 3 puncte și cu o atenție pe care fotbalul românesc o câștigase pe teren.
În al doilea meci din grupă, la Detroit, România a pierdut 1-4 cu Elveția, pe Pontiac Silverdome. Vlădoiu a fost eliminat după 3 minute, iar Hagi a egalat pentru 1-1 după golul lui Sutter. Chapuisat și Knup, autor a două goluri, au stabilit scorul final, iar calificarea depindea de ultimul joc din grupă.
Pe 26 iunie, la Pasadena, România a învins echipa gazdă, SUA, cu 1-0, prin golul lui Petrescu. Rezultatul a dus echipa lui Iordănescu pe primul loc în grupa A, cu două victorii, o înfrângere și golaveraj 5-5, înaintea optimii cu Argentina, programată pe Rose Bowl.
În ziarul Ceahlăul din 28 iunie, succesul cu SUA era numit de Corneliu Lamatic o victorie prețioasă, însă modestă, și scria despre senzația că România putea forța mai mult jocul. În numărul din 29 iunie apăreau aprecierile unor mari nume ale fotbalului la adresa jucătorilor români: „Pelé, cea mai autorizată voce, ochiul cel mai expert, s-a pronunțat: «Hagi este de departe cel mai bun fotbalist prezent aici în America». O altă autoritate în materie, Rummenigge: «M-a impresionat jocul lui Lupescu, cu tehnica sa în stil sud-american, controlată de o disciplină germană. Mi-au plăcut Răducioiu și Hagi – preferatul meu – care este un jucător artizan și grandios. Dacă n-aș avea deja străini la Bayern, aș lua măcar unul dintre ei în formație».”
Optimea cu Argentina s-a jucat pe 3 iulie, la Rose Bowl, împotriva finalistei Mondialului din 1990. Argentina îi avea în teren pe Batistuta, Simeone, Ortega și Balbo, iar Maradona părăsise competiția după testul antidoping. România a deschis scorul în minutul 11, prin Dumitrescu, din lovitură liberă. Batistuta a egalat din penalty, Dumitrescu a făcut 2-1 după o pasă a lui Hagi, iar în repriza a doua Hagi a înscris pentru 3-1, din pasa lui Dumitrescu. Balbo a redus diferența în minutul 75, iar România a câștigat cu 3-2 și s-a calificat în sferturile de finală ale Cupei Mondiale pentru prima dată în istoria naționalei.
Rezumatul meciului:
În Ceahlăul din 5 iulie 1994, cronica urmărea ecourile victoriei în presa străină, cu referiri la comentariile de la Eurosport și Italia 1 și la numele lui Hagi, devenit după acel meci unul dintre fotbaliștii comentați în studiourile turneului.
Pentru Piatra-Neamț, meciul a continuat după miezul nopții, în centrul orașului: „Explozie de bucurie duminică noaptea, în tot orașul! Victoria României a scos în stradă de 5-6 ori mai mulți oameni decât în 22 Decembrie 1989! La mai puțin de jumătate de oră după meci, o mână de tineri între 16 și 20 de ani s-au adunat în fața hotelului Ceahlău. A urmat un tur pe la Telefoane, Central, Muzeul de Istorie, Hotel Ceahlău, timp în care au început să vină, valuri-valuri, o mulțime de oameni bucuroși de cea mai mare performanță a fotbalului românesc. Entuziasmul a atins cote greu de imaginat într-un oraș în care excesele sunt foarte rare. Claxoane, steaguri, tobe și multă, multă bucurie au fost decorul unei nopți cum rar ne este dat să trăim. În jur de 3-4 mii de oameni, tineri și bătrâni, femei de toate vârstele și copii care nu prea știau ce se întâmplă au cântat și au scandat numele țării noastre și al vedetelor echipei naționale, Hagi și Ilie Dumitrescu. S-au scandat «Suedia, nu uita. Va veni și ziua ta», s-a cântat Hora Unirii și Imnul României. Galeria Ceahlăului nostru cel de toate campionatele și-a făcut simțită prezența scandând nelipsitul «Hai Ceahlăul!» Oameni care se vedeau pentru prima dată în viață se îmbrățișau de parcă s-ar fi cunoscut de când lumea. Din balcoane, de la geamuri și de pe trotuare, aplauzele femeilor în vârstă ieșite în papuci și capoate au completat tabloul unei nopți albe, o noapte de vis, o noapte care a umplut de bucurie inimile a milioane de români. Piața din fața hotelului Ceahlău a fost scena celei mai mari revărsări de entuziasm văzută și trăită la Piatra-Neamț. Imaginea tânărului urcat pe ceas, fluturând drapelul tricolor va rămâne în memoria miilor de nemțeni și zecilor de turiști străini ieșiți în balcoanele hotelului Ceahlău. Fotbalul este liantul care ne-a făcut să uităm adversitățile de orice fel, care ne-a ajutat să înzecim bucuria trăită după golul lui Hagi, când cu toții am simțit că vom trimite acasă dubla campioană mondială finalistă a ultimei ediții! Așteptăm semifinala cu Brazilia, singura «nucă tare» de pe tabloul nostru, dar tot sud-americani! HAI ROMÂNIA!”
După Argentina, România a intrat în sferturi cu un adversar care s-a dovedit a fi o nucă mai tare decât se aștepta. Suedia venise cu Brolin, Andersson și Dahlin, într-o echipă ordonată, obișnuită să joace fără risipă. În ziarul Ceahlăul din 9–11 iulie, meciul era numit „Întâlnire de gradul zero“, iar cronicarul nota așteptarea semifinalei ca pe o posibilitate discutată deja în orașe, la radio, în redacții și în casele celor care urmăreau Mondialul noaptea.
Partida s-a jucat pe 10 iulie, la Stanford Stadium, lângă San Francisco. România a avut în față o echipă care a dus jocul spre un ritm mai puțin favorabil lui Hagi, Dumitrescu și Răducioiu. Suedezii au deschis scorul prin Brolin, după o lovitură liberă lucrată scurt, executată într-un moment în care apărarea României aștepta altă soluție. Iordănescu a mutat, iar Răducioiu a trimis meciul în prelungiri cu golul de 1-1.
În prelungiri, România a ajuns la câteva minute de semifinală. Răducioiu a înscris din nou, pentru 2-1, iar scorul părea să ducă echipa spre Brazilia, adversarul pe care presa vremii îl proiecta deja pe traseul României. Suedia a egalat prin Andersson, cu o lovitură de cap, iar calificarea s-a decis la penalty-uri. Pentru România au marcat Răducioiu, Hagi, Lupescu și Dumitrescu. Petrescu și Belodedici au ratat, iar Ravelli a devenit omul decisiv al suedezilor. După 2-2 la finalul prelungirilor și 5-4 pentru Suedia la loviturile de departajare, România s-a oprit în sferturile de finală.
La 12 iulie, Ceahlăul a publicat reacția de după eliminare: nemulțumire față de penalty-uri, observații despre fazele fixe, despre ieșirile – nefericite – ale lui Prunea la mingile înalte, despre folosirea lui Panduru și despre arbitrajul lui Philip Don. Peste toate acestea, rămâne rezultatul unei veri care a dus România între primele 8 echipe ale lumii, o performanță care nu a mai fost până în prezent egalată de naționala noastră.
Sandu MUNTEANU
VIDEO: TVR
Anunțuri gratuite din Maramures