Cincisprezece ani au trecut de cînd am auzit pentru prima dată de Jonas, germanul venit în Transilvania ca turist și rămas ca investitor în agroturismul zonei. Deci, cînd l-am vizitat acasă, la Valea Verde din Cund, Mureș, acum trei săptămîni, am avut pentru el niște întrebări mai vechi. În primul rînd: De ce?
Numele meu este Jonas Schäfer, sînt german, am venit în 2003 cu soția mea, Ulrike, în vacanță prin Transilvania și ne-am îndrăgostit nebunește de România. Pentru noi, e o țară în care ne-am simțit imediat acasă. Și ne-am decis să încercăm să stăm aici un an. Este 2026 și noi încă sîntem aici.
Am văzut, la un moment dat, că atît de mulți oameni pleacă: asta e o comună săsească – cu siguranță, știți, mulți sași au plecat. Au rămas atît de multe case vechi abandonate, încît am simțit că trebuie să facem ceva în privința asta. Eu vin din industria muzicală, așa că n-aveam nici o șansă să conduc o casă de discuri într-un sat mic, care nu avea conexiune de telefon și nici Internet. Așa că a devenit foarte clar că turism rural sustenabil este unul dintre lucrurile pe care le putem face. Și am început cu un mic proiect de renovare a unei case. Acum avem 92 de case, un restaurant, o grădină, un lac de înot organic și un mic club de plajă – vin dintr-o zonă de litoral, nu puteam să trăiesc fără senzația de nisip între degetele de la picioare.
Litoral, unde?
La Marea Baltică, în nordul Germaniei, chiar la granița cu Danemarca. Am vrut să avem cai, un atelier de tîmplărie… Pentru noi dezvoltarea și implicarea comunității sînt foarte importante: toată lumea care lucrează la Valea Verde trăiește în Cund sau în satul vecin, Gogan, pentru că acesta este un sat de 140 de locuitori. Acum avem 32 de oameni pe statele de plată, care lucrează cu contract de muncă pe toată perioada anului. E o afacere care susține o mare parte a comunității.
Știu că primii voștri clienți au fost expați de aici, din România. Cum a evoluat tipologia clienților de-a lungul timpului?
Primii noștri oaspeți au fost, într-adevăr, străini – am avut privilegiul de a-i avea ca principali clienți care ne vizitau. Asta s-a datorat în principal faptului că nu vorbeam deloc română. Acum am învățat. Pot vorbi română, nu așa bine; engleza sau germana îmi sînt mai naturale. Pentru că am avut acces mai mult la piața germană, am început să avem mulți oaspeți germani sau britanici. Ne-am îngrijit și de casele Regelui Charles, timp de doi ani, pînă la pandemie. Profilul clienților noștri a evoluat de la a fi doar străini la, în acest moment, 60% străini și 40% români, ceea ce e cel mai bun mix. Am avut mult mai mulți români în timpul pandemiei, dar, cînd au început să călătorească din nou, după ridicarea restricțiilor de călătorie, lucrurile s-au reechilibrat.
Este și un loc deosebit, nu e pentru oricine: doar pentru cupluri, pentru familii care caută liniște, care vor să se reconecteze cu natura și să petreacă timpul altfel. Acest lucru e foarte important. Așa că, da, profilul clienților se potrivește destul de mult cu ce oferim și sîntem foarte fericiți cu oamenii care vin aici. Facem multe evenimente: nunți, botezuri, zile de naștere, festivități, lucruri de genul acesta. Este un loc pentru oameni cărora le place mîncarea bună și care își doresc să aibă o experiență într-o atmosferă sonoră dominată de ciripitul păsărelelor.
Faceți parte dintr-o asociație care încearcă să promoveze turismul în zonă, în mod sustenabil, un lucru important pentru dezvoltarea acestor comunități mici.
România, din păcate, a evoluat dramatic. Ce nu a evoluat încă este o manieră coerentă de promovare a turismului. Se bazează doar pe cîteva inițiative bune, ca Visit Mureș, cei care v-au invitat aici, și alte mici parteneriate public-private care fac un lucru foarte bun, ridicînd turismul românesc la un nivel nou de recunoaștere. Pentru că, dacă ne uităm la oaspeții internaționali, am apărut în toate publicațiile din lume: în Financial Times, New York Times, Washington Post, în toate acestea. Ne-a plăcut să citim despre asta, pentru că ei adoră România. Doar că imaginea publică la nivel general este încă proastă și Guvernul nu e dispus să aloce atît de multe resurse și bugete ca să identificăm care sînt nevoile și cum putem crea un plan coerent pentru a promova România așa cum merită.
Da, România este cunoscută afară doar ca țara lui Dracula și cam atît.
România are atît de multe lucruri de oferit, de la Delta Dunării pînă la munte și litoral. Bineînțeles, există și zone mai puțin frumoase, dar ai aceleași locuri și în Italia, în Spania, pe Costa Brava. Doamne, cît de urîte sînt acele stațiuni cu blocuri multietajate! Avem acest gen de turism și în Germania… În același timp, însă, există atît de multe locuri frumoase. Transilvania e pe inima mea: soarele transilvănean, aceste dealuri molcome… aș numi-o „Toscana Estului”. Cred că acest loc mă definește.
Stați aici tot timpul sau faceți naveta Germania-România?
Sîntem aici tot anul, asta e casa noastră. Ne-am stabilit permanent în România în 2003, sîntem aici de 23 de ani. În 2007 am deschis Valea Verde.
Care a fost cea mai mare provocare cu care v-ați confruntat în deschiderea acestui loc atît de special?
Cred că cea mai mare provocare n-a fost, cum spune mai toată lumea, relația cu administrația…
Birocrația.
…sau mentalitatea. Cred că cea mai mare problemă a fost să ne găsim locul într-un peisaj în plină evoluție, pentru că turismul rural în 2007 aproape că nu exista. Așa că ne-am format pe măsură ce-am înaintat. Am vorbit cu prietenii noștri, cu colegii noștri de la Viscri, din toate locațiile minunate pe care le avem, din Breb, din Maramureș, pentru a găsi o cale prin care să lucrăm împreună și să ne împărtășim experiențele, ca să creăm un concept de ospitalitate care arată frumusețea locului în timp ce-și păstrează farmecul rural, autentic, real.
Și apoi?
Cea mai mare provocare a fost, bineînțeles, pandemia și conflictul din Ucraina, care încă afectează fluxul de oaspeți în această parte a lumii. Dacă te gîndești la faptul că sîntem vecini cu Ucraina, unde se desfășoară un război activ și oamenii mor în fiecare zi… Trăim vremuri foarte ciudate și trebuie să facem tot ce putem. Ne-am adaptat la situație, nu îl simțim în viața de zi cu zi, dar cred că uităm cît de aproape e. Dar străinii care se uită pe hartă, cred că se gîndesc de două ori înainte de a veni aici.
Anunțuri gratuite din Maramures