Votul din Camera Reprezentanților privind limitarea prerogativelor de război în Iran expune fisuri adânci în tabăra republicană și indică izolarea tot mai accentuată a președintelui american în fața unui an electoral decisiv, scrie CNN.
DOnald Trump în Congres/FOTO:Getty Images
Chiar înaintea votului crucial de miercuri din Camera Reprezentanților, menit să restrângă puterea președintelui Donald Trump de a purta un război în Iran, președintele Camerei, Mike Johnson, a lansat un apel disperat către republicani. Într-un interviu acordat rețelei CNN, Johnson a avertizat în repetate rânduri că o astfel de măsură ar fi „periculoasă” și ar submina capacitatea de negociere a liderului de la Casa Albă pentru obținerea unui acord care să pună capăt conflictului.
Argumentul lui Johnson avea o anumită greutate strategică: un astfel de vot semnalează lipsa de coeziune și slăbiciunea chiar în interiorul partidului prezidențial în privința continuării efortului de război. Cu toate acestea, patru congresmeni republicani au sfidat linia oficială și au votat alături de opoziție. Rezoluția a trecut la limită, cu 215 la 208 voturi, provocându-i lui Trump una dintre cele mai dure lovituri legislative din actualul mandat.
Dacă inițiativa va fi adoptată și în Senat – unde jumătate dintre membri par dispuși să o susțină –, Donald Trump va fi plasat în fața unei dileme constituționale: fie își va retrage trupele din Iran, fie va fi obligat să solicite aprobarea oficială a Congresului pentru continuarea ostilităților. Deși Casa Albă a sugerat deja că textul legal pe care se bazează rezoluția ar fi neconstituțional și ar putea încerca să-l ignore, semnalul politic rămâne unul devastator. Votul reflectă o realitate greu de contestat: republicanii își pierd răbdarea în fața unui conflict prelungit și costisitor politic, refuzând să-i mai ofere președintelui un cec în alb.
Cedări succesive în plan intern
Această izolare progresivă a lui Trump nu se limitează doar la dosarul iranian. Ultima săptămână a scos la iveală modul în care Executivul este forțat să cedeze în fața presiunilor legislative și judiciare. Un prim exemplu, de natură simbolică, a fost retragerea președintelui din disputa privind controlul asupra Centrului Kennedy pentru Arte, după o decizie nefavorabilă în instanță.
Mult mai semnificativă este însă retragerea administrației în privința controversatului fond în valoare de 1,776 miliarde de dolari, destinat compensării celor care susțineau că au fost nedreptățiți de fosta administrație Biden. Senatorii republicani s-au opus aproape în unanimitate acestei inițiative, temându-se că suma uriașă ar putea fi transformată într-un fond netransparent utilizat pentru recompensarea aliaților politici, inclusiv a persoanelor condamnate pentru violențele de la Capitoliu din 6 ianuarie 2021. Deși semnalele venite de la Casa Albă rămân contradictorii, este evident că legislativul a reușit să impună limite severe prerogativelor prezidențiale.
Eșecuri în plan politic
Marja de manevră politică a lui Donald Trump este restrânsă și de gafele de personal. Nominalizarea lui Bill Pulte ca director interimar al Comunității Naționale de Informații (DNI) – un oficial fără nicio experiență în domeniul spionajului – a fost primită cu o răceală extremă pe Capitol Hill. Pentru a evita un blocaj total din partea democraților, a căror susținere este vitală pentru reînnoirea prerogativelor esențiale de supraveghere prevăzute de Secțiunea 702 din Legea FISA, Trump ar putea fi obligat să renunțe la această numire.
În paralel, mașinăria politică a lui Trump a suferit eșecuri notabile în alegerile primare de marți. După ce a reușit în trecut să înlocuiască mai mulți congresmeni moderați, candidatul susținut direct de președinte în Iowa a pierdut cursa pentru nominalizarea la funcția de guvernator. Mai mult, unii dintre congresmenii învinși în primare, eliberați acum de presiunea realegerii, devin o problemă majoră pentru Casa Albă în Congres, manifestându-și deschis disidența.
Impasul din Iran
Dincolo de disputele politice de la Washington, cea mai mare vulnerabilitate a președintelui rămâne lipsa unei strategii de ieșire din conflictul cu Iranul. Strategia Casei Albe se bazează pe premisa că o blocadă economică severă va sufoca Teheranul și va obliga conducerea islamică să accepte un acord în condițiile impuse de SUA.
Totuși, ritmul evenimentelor nu avantajează calendarul politic intern al lui Trump, cu atât mai mult cu cât cotele sale de popularitate au atins minime istorice. Scepticismul privind disponibilitatea Iranului de a semna un compromis avantajos pentru Washington este uriaș, iar avertismentele repetate ale SUA privind reluarea atacurilor militare masive par să-și fi pierdut din credibilitate la Teheran.
„Un armistițiu acolo este complet diferit de un armistițiu în alte părți ale lumii”, a declarat Trump, încercând să apere progresele discuțiilor diplomatice pe fondul unor noi schimburi de focuri în regiune. Însă Congresul american nu mai pare dispus să creadă în promisiunile unor succese diplomatice iminente. Dacă și Senatul va valida decizia Camerei Reprezentanților, Donald Trump se va găsi într-un blocaj instituțional complet, cu consecințe imprevizibile pentru stabilitatea Orientului Mijlociu și pentru propriul său viitor politic.
Anunțuri gratuite din Maramures