Peste 20 de familii și aproximativ 35 de copii s-au întâlnit pentru a sărbători Ziua Națională a Adopției, la Sibiu. Dincolo de ateliere, jocuri și activități pentru cei mici, întâlnirea a fost despre oameni care au ales să devină familie și despre copii care și-au găsit locul pe care îl numesc astăzi „acasă”, scrie Turnul Sfatului.
– articolul continuă mai jos –
Unele povești au început cu ani de așteptare, altele cu probleme medicale grave sau cu teama de necunoscut, dar toate au ajuns în același punct: o familie, locul în care crești și ești iubit.
Printre cei prezenți s-a aflat și familia din Șura Mare care l-a adoptat pe Darius în urmă cu cinci ani.
Astăzi are aproape opt ani, este în clasa întâi și vorbește despre mama lui cu simplitatea cu care copiii spun lucrurile importante. „Ea este mami”, a spus Darius și și-a îndreptat ochii către Adina, femeia care i-a salvat viața. „Și am multă dragoste pentru mami”, a mai spus băiatul, apo a luat-o în brațe.
În spatele acestei afirmații simple se ascunde însă o poveste impresionantă.
Când l-au cunoscut, copilul avea o malformație cardiacă congenitală complexă. Medicii nu îi ofereau multe șanse. Mama adoptivă lucra atunci ca asistent medical la Hospice Carl Wolff și acolo l-a cunoscut.
„Știam că nu exista o echipă care să îl poată opera în România. Am vorbit cu soțul meu și am stabilit să facem noi asta pentru el”, povestește femeia.
Au urmat două intervenții chirurgicale majore în Italia, una la trei ani și alta la cinci ani. Astăzi, Darius duce o viață normală, deși merge periodic la investigații și urmează tratament.
Mama lui îl descrie drept „un copil minune” și „un luptător” și transmite un mesaj celor care se gândesc la adopție.
O altă familie prezentă la eveniment a povestit cum dorința de a avea o familie numeroasă i-a condus spre adopție.
Aveau deja doi copii biologici când au început demersurile. Își doreau încă doi copii și sperau să fie frați.
Au primit atestatul înainte de pandemie, iar apoi au urmat patru ani de așteptare.
„Din fericire, copiii s-au născut după ce am primit atestatul. Glumim uneori și spunem că s-au născut pentru noi”, spune mama.
Când i-au cunoscut, Ema avea un an și jumătate, iar Noah trei ani.
Astăzi sunt o familie cu patru copii: doi adolescenți și doi școlari. Mama spune cu o seninătate debordantă că nu a avut niciodată așteptări legate de aspectul copiilor sau de felul în care ar trebui să fie.
„Nu am cumpărat un copil cu ochi albaștri sau cu o anumită imagine în minte. Nu am avut așteptări legate de cum ar trebui să fie copilul, cum să arate sau cum să se potrivească într-un tipar. Am luat lucrurile așa cum au venit, fără să proiectăm o imagine ideală.
Așa am încercat să privim tot procesul: fără așteptări rigide, fără condiții puse dinainte. Pentru noi, important a fost să fim deschiși și să primim copilul care avea nevoie de familie, exact așa cum este el.”
Întregul reportaj poate fi citit în Turnul Sfatului.
Anunțuri gratuite din Maramures