Bosnicul Filip Adamovic (37 ani) se retrage din carieră la finalul acestui sezon, iar duminică va evolua pentru ultima dată pentru CSU în Sala Transilvania.
După doi ani petrecuți la CSU, Filip Adamovic dispută ultimul său meci la profesioniști duminică, de la ora 18.00, contra lui FC Argeș.
În cele două sezoane petrecute la CSU Sibiu, Filip Adamovic a evoluat în 48 de meciuri din Liga Națională, acumulând aproximativ 1000 de minute pe teren. A înscris peste 450 de puncte, a adunat peste 200 de pase decisive și peste 90 de recuperări.
Filip Adamovic a acordat un interviu amplu pentru siteul oficial al clubului CSU Sibiu, în care a vorbit despre cariera sa, despre momentele grele și frumoase ale baschetului, dar și despre experiența trăită pe malul Cibinului.
După 18 ani de carieră profesionistă, 10 echipe și peste 500 de meciuri, cum ai rezuma acest drum într-o singură poveste?
Filip Adamovic: Baschetul este prima mea iubire. Am fost norocos să fac ceea ce iubesc timp de 18 ani. Au existat foarte multe suișuri și coborâșuri, dar făceam ceea ce îmi place cel mai mult.
Privind înapoi la cele peste 10.000 de minute petrecute pe teren, care este prima imagine care îți vine în minte?
Filip Adamovic: Sincer, nu există o singură imagine pe care aș putea să o evidențiez, pentru că au fost atât de multe momente extraordinare trăite pe teren. Pot să evidențiez doar un sentiment: sentimentul de a fi mereu mândru că joc baschet și că fac parte dintre cei aleși. Desigur, există foarte mulți jucători de baschet în lume, dar sunt de sute de ori mai mulți cei care nu au reușit să ajungă aici.
Ai marcat peste 5000 de puncte, jumătate dintre ele de la trei puncte. A fost aruncarea de la distanță mereu arma ta principală sau s-a dezvoltat în timp?
Filip Adamovic: Este o statistică interesantă, jumătate din peste 5000 de puncte să fie de la linia de trei puncte. Nu m-am gândit niciodată la asta. Da, a fost mereu una dintre cele mai puternice arme ale mele. Cred că aveam 15 ani când am înscris cinci aruncări de trei puncte într-o repriză pentru echipa mea U16 și de atunci am simțit că asta este „specialitatea” mea. Jucam semifinala împotriva unei echipe la care juca Bojan Bogdanovic. Acum, privind înapoi, a fost destul de tare.
Cu peste 2000 de pase decisive și mai mult de 1000 de recuperări, ai fost mereu un jucător complet. Cum ți-ai definit rolul în echipe de-a lungul anilor?
Filip Adamovic: Nu mi-a păsat niciodată foarte mult câte puncte voi marca. Ca să nu fiu ipocrit, desigur că nu eram fericit când înscriam 5, 7 sau 9 puncte. Dar nu am fost niciodată genul de jucător care să fie fericit doar dacă marchează peste 15 puncte. Scopul și ambiția mea au fost mereu să fac orice are nevoie echipa pentru a câștiga. De aceea, de multe ori în carieră, am fost ales de echipe care se luptau pentru câștigarea campionatelor.
Ce ai pierdut pe drum pentru a ajunge la o carieră de 18 ani și ce ai câștigat în schimb?
Filip Adamovic: Cu siguranță am câștigat foarte mult. Foarte multe amintiri personale. Baschetul mi-a modelat complet viața personală. Mi-a oferit o familie, am cunoscut foarte mulți oameni extraordinari, am legat prietenii pe viață, am văzut lumea și multe altele. Ce mi-a luat? Mi-a luat faptul de a fi acasă timp de aproximativ 15 ani. Am senzația că atunci când mă voi întoarce acum, voi fi un străin în propria casă. Fiecare moment bun sau rău, fiecare decizie bună sau rea luată de mine, de un antrenor sau de oricine altcineva, accidentările și toate celelalte, m-au adus la viața și familia pe care le am acum, și nu aș schimba nimic.
Ce meci sau moment simți că te definește cel mai bine ca jucător?
Filip Adamovic: Poate fanilor noștri nu le va plăcea răspunsul acesta, dar primul meci sau moment care îmi vine în minte este finala Cupei de la Oradea, când jucam pentru Cluj și am înscris o aruncare de trei puncte de foarte departe pentru a închide meciul. Cred că acel moment a demonstrat ceea ce am simțit mereu despre mine: că nu m-am ferit niciodată să îmi asum o aruncare importantă într-un moment dificil.
Cum au fost pentru tine cele două sezoane la CSU Sibiu, ca experiență de baschet și de viață?
Filip Adamovic: Cu siguranță un roller-coaster, atât personal, cât și ca echipă. De la sezonul trecut, când clubul aproape că încetase să mai existe, până la acest sezon, în care am fost încetinit de accidentări, toate combinate cu momente foarte frumoase, precum calificarea în play-off în acest an și atmosfera incredibilă din meciul cu Cluj, așa cum mi-o aminteam dinainte. Dar ceea ce mi-a rămas cel mai mult în minte este din sezonul trecut: faptul că am învins Cluj, Oradea și Voluntari cu doar șapte jucători într-un interval de 10 zile. A fost absolut o nebunie.
Care este amintirea ta preferată din aceste două sezoane?
Filip Adamovic: Momentul meu preferat nu are legătură cu baschetul. Soția mea a născut-o aici, la Sibiu, pe fiica noastră, iar acesta este de departe cel mai frumos moment. De aceea, Sibiul va fi mereu un loc special pentru noi și va rămâne în inimile noastre.
Ce este special la CSU Sibiu și la atmosfera din Sala Transilvania comparativ cu alte locuri în care ai jucat? Există ceva aparte aici?
Filip Adamovic: Loialitatea și devotamentul fanilor, atât la bine, cât și la greu, vor fi mereu ceva ce voi aprecia la suporterii noștri. Ei vin mereu să ne susțină indiferent de scor. Anul trecut, în acea perioadă foarte grea pentru club și pentru jucători, ei ne-au dat puterea să respirăm deasupra apei. Atunci am început să simțim conexiunea cu fanii, pentru că nu vezi asta peste tot. De obicei, dragostea fanilor este condiționată de rezultate, dar nu și aici, iar asta este extraordinar.
Dacă ar fi să lași un mesaj fanilor din Sibiu și tuturor fanilor din întreaga ta carieră, ce ai vrea să își amintească despre tine?
Filip Adamovic: Asta e una scurtă și simplă. Un lucru pe care aș vrea să și-l amintească despre mine este că mi-a păsat. Indiferent ce s-a întâmplat pe teren, indiferent dacă am jucat extraordinar sau foarte prost, mi-a păsat.
Anunțuri gratuite din Maramures