Recomandarea săptămânii | Daniela Cîmpean: ˝ Cât timp înfloresc lămâii˝

 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 

˝⁠Unele cărți nu se citesc, te absorb și te așază în mijlocul poveștii, făcându-te să o trăiești, nu doar să o urmărești. Te însoțesc o vreme și rămân cu tine. ˝Cât timp înfloresc lămâii˝ face parte, fără îndoială, din această categorie˝- spune Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu (CJS), răspunzând invitației Tribuna de a recomanda publicului o carte.

˝Scrisă de Zoulfa Katouh, cartea poartă o încărcătură emoțională aparte. Se simte, dincolo de fiecare pagină, o legătură profundă între autoare și realitatea pe care o descrie – o lume în care războiul nu este un concept abstract, ci o ruptură brutală a normalității. Și tocmai de aceea, povestea nu vorbește doar despre suferință, ci despre oameni: despre cum rămâi om atunci când totul în jur se destramă˝, spune președinta Consiliului Județean.

Daniela Cîmpean afirmă că a citit această carte cu emoție și cu un sentiment constant că ˝nimic din ceea ce trăim în liniște nu ar trebui considerat garantat˝. Este, spune ea, în esență, o lecție despre fragilitatea lucrurilor pe care le numim „firești”: pacea, siguranța, libertatea. Toate pot dispărea mai repede decât ne imaginăm.

˝Zoulfa Katouh reușește să spună o poveste despre război fără să o transforme în cifre sau statistici. În centrul ei rămân tineri care iubesc, care speră, care încearcă să-și păstreze demnitatea într-un context care le-o contestă zilnic. Iar întrebarea care rămâne, după ultima pagină, este una simplă și profundă: ce facem noi, atunci când avem pace?˝spune Daniela Cîmpean.

Președinta CJS afirmă ca volumul este unul despre curaj – nu cel spectaculos, ci acel curaj tăcut de a continua. Despre pierdere, dar și despre forța interioară pe care o descoperim, uneori, abia în cele mai dificile momente. Și, mai ales, este o carte despre alegere: alegerea de a rămâne uman, de a nu te închide, de a nu deveni indiferent.

˝Cred că avem nevoie de astfel de cărți nu pentru a ne întrista, ci pentru a ne așeza. Pentru a ne reaminti ce contează cu adevărat. Pentru a deveni mai atenți, mai prezenți și, poate, mai recunoscători.Uneori, chiar și în cele mai dificile contexte, există ceva care continuă să înflorească: speranța. Iar poate că aceasta este, de fapt, cea mai importantă lecție a cărții – și una dintre cele mai importante lecții pentru noi toți˝- susține Daniela Cîmpean.