FOTO Maria Hoadrea, bunica – reper pentru turiștii care ajung în Țara Colibelor, în Sibiu / „Le fac tocană cu cartofi, afumătură și cârnați de casă. Pun pe masă și sticle cu rachiu și vișinată” / ”Înainte vreme nu vedeai oameni cu săptămânile. Stam doar cu Dumnezeu, acolo, în munte”

Povestea Mariei Hoadrea, ultima bunică a turiștilor din Țara Colibelor este prezentată pe site-ul de Facebook a Consiliului Județean ca o pildă despre oamenii prinși între două lumi.

Maria Hoadrea trăiește opt luni pe an la „colibă”, adică la stâna din Secături, în Munții Cindrel, iar coliba familiei Hoadrea a devenit loc de popas pentru turiști, cărora le gătește simplu.

Alături de soțul său, cu nouă ani mai în vârstă, Maria Hoadrea trăiește opt luni pe an la „colibă”, adică la stâna din Secături, în Munții Cindrel. Cumva, străjuiește hotarul dintre Râu Sadului și Rășinari.

„Avem vaci, oi, cai și măgari, plus o grădină de zarzavat. Îi de lucru cât îi ziua de lungă. Da’-s iute, zici că-s curentul de la priză. Minteni mă aprind, că așa am fost de mică.”

Lumea a început să-i spună „Bunica Maria” de când munții din jurul celei mai mici comune din județul Sibiu au fost împânziți cu poteci pe care orășenii le bătătoresc în căutare de aer curat și verde crud. Este multă liniște în această parte de lume. „Înainte vreme nu vedeai oameni cu săptămânile. Nici lupi, nici urși. Stam doar cu Dumnezeu, acolo, în munte.”

Pe masa din bucătărie are o „chindeauă de icoane”, o țesătură care se așterne de obicei în jurul sfinților de pe pereții casei. Pe ea se odihnesc acum câteva perechi de șosete din lână. „Le-am lucrat astă iarnă, la piață, când am fost cu brânză. Mă întrebau cucoanele dacă nu-mi îngheață degetele când lucrez. Păi ce, lor le îngheață când stau cu telefonul în mână și degetele pe ecran?”

Coliba familiei Hoadrea a devenit loc de popas pentru turiști, cărora le gătește simplu: „Le fac tocană cu cartofi, afumătură și cârnați de casă. Mai fac supă cu tăiței, tot de casă, balmoș, iar la desert gogoși simple, cu dulceață sau brânză. Pun pe masă și sticle cu rachiu și vișinată, să se omenească bine.”

Despre cei care îi trec pragul are o părere bună: „Vin multe doamne de la birou și-mi spun că-s norocoasă, că aici nu am stres. Păi eu nu-mi bat capul cu calcule, dragele mele! Noi, țăranii, ne îmbolnăvim doar de răceală, n-avem altele.”