După reorganizarea administrativ-teritorială a României, din februarie 1969, transporturile rutiere din întreaga țară s-au reorganizat și ele. Au dispărut raioanele și regiunile, după model sovietic, și au apărut județele. La nivelul fiecărui județ a fost înființată câte o Intreprindere de Transporturi Auto (fostele ITA), în subordinea căreia se aflau mai multe autobaze. Toate ITA județene se subordonau unei Centrale de Transporturi Auto, care funcționa în cadrul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, cum se numea atunci.
La noi în județ, fosta ITA Mureș avea șapte astfel de autobaze: două la Târgu-Mureș (una pentru marfă, una pentru călători) și câte o autobază la Sighișoara, Reghin, Târnăveni, Luduș și Sovata. Acestea din urmă erau mixte, în sensul că aveau subunități (se numeau coloane) și pentru transport marfă, și pentru transport călători. Fiecare autobază deservea localitățile din jur. Cea din Reghin asigura legăturile cu orașul ale satelor din nordul județului, cea din Sighișoara, cele din sud, autobaza Luduș deservea zona de vest etc. De asemenea, autobazele din județ aveau trasee care legau între ele orașele din județ, dar și curse interjudețene între județele limitrofe sau chiar mai departe. Existau, spre exemplu, trasee Târnăveni-Cluj-Napoca, Târgu-Mureș-Brașov sau Luduș-Sovata băi. Orarul acestor curse de autobuze era gândit în strânsă corelare cu nevoie oamenilor. Se ținea destul de bine cont de necesitățile de navetă ale ”oamenilor muncii” sau ale elevilor, de buna deservire a stațiunii Sovata, în sezoanele estivale etc.
Deși uzina Autobuzul București producea și microbuze, fostele ITA nu foloseau astfel de vehicule cărora azi le spunem maxi taxi. Cele mai mici autobuze folosite erau TV 71 (28 de locuri) și Roman RD 109, respectiv Roman A8, cu capacitatea de 40 de locuri. Modelele cele mai uzuale au fost TV 20R (41 de locuri) și apoi Roman RD 111, cu 52 de locuri pe scaune.
De regulă, orarele curselor de autobuze se respectau în bună măsură. Probleme au început să apară abia în ultimii ani ai dictaturii, atunci când era penurie de piese de schimb pentru întreținerea corespunzătoare a autobuzelor. Devenită tot mai problematică după ce s-au instalat pe plafoanele acestora celebrele butelii de gaz, pentru reducerea consumului de motorină. Au mai apărut și alte probleme în ultimii ai ai comunismului, nsă, per ansamblu, în perioada aceea, transportul rutier de călători, la nivelul județului Mureș, a funcționat destul de bine.
Autobuzele erau în general curate, iar șoferii purtau uniforme (costum și cravată) și aveau grade profesionale numite clase. Cel mai mic era clasa a III-a, apoi a II-a, clasa I și clasa specială. Trecerea de la o clasă la alta superioară se făcea pe bază de examen, așa încât cei de la volan chiar erau profesioniști.
La fel ca la trenuri, orarele curselor se stabileau o dată pe an, prilej cu care se tipăreau, în fiecare județ, volume numite ”Mersul autobuzelor”. Acestea se găseau de vânzare în autogări sau la chioșcuri de ziare. Aproape fiecare oraș din județ avea propria autogară, așa încât, dacă voiai să mergi cu autobuzul de la Reghin la Sighișoara, consultai Mersul autobuzelor și te duceai la autogară la ora menționată acolo.
Exista tipărit anual chiar și un mers al autobuzelor interurbane și internaționale. Autobaza de călători de la Târgu-Mureș, spre exemplu, a avut, o vreme, curse regulate la București și chiar la Budapesta. Dar Mureșul era tranzitat și de curse interurbane de lung parcurs (Oradea-Sovata băi, spre exemplu), așa-numitele curse rapide, care opreau doar în orașe și comunele mai mari. Orarele acestor curse se regăseau, de asemenea, în Mersul autobuzelor la nivel național.
După căderea comunismului, au dispărut și Centrala de Transporturi Auto, și fosta ITA Mureș și autobazele din județ. Unele chiar au dispărut cu totul, altele s-au privatizat, iar de atunci, în transportul județean de călători – nu numai din județul nostru, ci din toate – s-a instalat debandada. Ulterior, s-a încercat reglementarea acestui sector. Avem, însă, de-a face cu o suprareglementare. Spre exemplu, în ultimii 20 de ani, există opt acte normative de nivel european și național care reglementează transportul rutier de călători: un regulament european, trei legi votate de Parlamentul României, două Ordonanțe de Guvern și două ordine ale ministrului Transporturilor. Plus nenumărate Hotărâri ale Consiliului Județean. Toate, ”cu modificări și completări ulterioare”.
Adăugați la asta și faptul că majoritatea autogărilor din județ fie au dispărut, fie au acum alte destinații. Recent, Punctul a scris despre faptul că la Târgu-Mureș avem acum cinci autogări (plus enșpe stații improvizate prin parcările unor benzinării sau spații comerciale), dar niciuna care să se apropie măcar de limita inferioară a decenței.
Însă, despre haosul actual în care se desfășoară acum tranportul județean de călători, într-un alt articol.
Sorin Simion
surse foto: Facebook/Automobile Românești, Turism de Altădată, Wikipedia, Galeriile Cișmigiu, okazii.ro
Anunțuri gratuite din Maramures