Corvinul Hunedoara, clubul la care Mircea Lucescu şi-a început cariera de antrenor, şi-a luat rămas bun de la legendarul tehnician, vineri, cu un mesaj emoţionant postat în social media. “Rămâneţi etern!”, scrie Corvinul pe Facebook.
CITEȘTE ȘI Mircea Lucescu, cel mai mare antrenor al României, a fost înmormântat. Un vizionar al fotbalului, geniu şi simbol respectat de întreaga lume. “S-a născut, a trăit şi a murit pentru fotbal”
Mesajul clubului:
“Rămas bun, Mircea Lucescu!
47 de ani şi 38 de zile. Adică, undeva la peste 24 de milioane de minute petrecute în slujba fotbalului. Carierele nu se cuantifică numai în trofee şi numărul de meciuri câştigate. Ci şi în minutele petrecute în iarbă. În tribună. În birou. În vestiar. Iar cifrele de mai sus însumează timpul trecut de la debutul lui Mircea Lucescu ca antrenor principal. La Hunedoara.
Pe 28 februarie 1979, la doi ani de la venirea sa pe Cerna, Mircea Lucescu îşi începea cariera de antrenor “plin”. “Il Luce” avea atunci numai 33 de ani. Juca încă la Corvinul, iar în acea iarnă fusese instalat „principal” al echipei în locul lui Ilie Savu. Primul meci? În „16-imile” Cupei, cu o divizionară secundă: Metalul Bucureşti. Deşi favorită, Corvinul pierdea atunci, 1-3, după 120 de minute.
Doar că sportul îţi dă, săptămânal, lunar, anual, şansa de a te reabilita. Iar după retrogradarea din primul eşalon, Corvinul a revenit, un an mai târziu în elită. După o luptă acerbă cu FC Bihor şi UTA. Din nou în prim-plan, echipa hunedoreană amesteca experienţa unor foşti internaţionali (Dumitrache, Radu Nunweiler, Dumitriu IV şi însuşi Lucescu, prezent în teren aproape la fiecare meci) cu tinereţea lui Klein, Petcu, Rednic, Andone, Gabor, oameni care aveau să facă istorie pentru Corvinul. Echipa juca spectaculos, mai ales acasă, unde câştiga la scoruri mari, iar la finele sezonului avea să se claseze a şaptea şi să aibă cel mai bun atac (72 de goluri), la egalitate cu campioana Universitatea Craiova.
„Amprenta” lui Lucescu creştea proporţional cu zâmbetele hunedorenilor care nu povesteau despre nimic altceva decât despre ziua petrecută la Combinat şi orele petrecute în tribune. Urmărind cu privirea, strigând şi aplaudând câţiva băieţi în alb-albastru care le colorau zilele, altfel, relativ cenuşii.
Iar de aici „scara” către succesul cu „S” mare pare să aibă trepte infinite. Practic, Mircea Lucescu este de mai bine de jumătate de secol una dintre istoriile frumoase ale fotbalului autohton. European. Mondial.
Creator al Corvinului. Inventator al celui mai bun Rapid din istorie, antrenor la Inter Milano al lui Roberto Baggio, Cordoba şi Ronaldo, la Brescia devenită, în scurt timp, Romena. De la Occidentul ţipător, la estul şi sud-estul vocal şi pasional. De la Galatasaray, la Beşiktaş. De la Şahtior, la Dinamo Kiev. Iar ca ciclul să fie complet, la Naţională.
De la meciul cu Metalul Bucureşti, la Cupa UEFA cucerită, unde altundeva dacă nu la… Istanbul, cu echipa… minerilor ucrainieni.
De la Metal, la Combinat, la mineri, la o carieră de aur, în care şi-au făcut loc 35 de trofee.
Peste 24 de milioane de minute petrecute în iarbă, pe bancă, în vestiar, în birou. Şi cam tot atâtea amintiri preţioase pentru orice microbist care se respectă.
Iar pentru asta, vă mulţumim domnule Mircea Lucescu! Rămâneţi etern!”
Astăzi este zi de doliu local în Hunedoara, în memoria lui Mircea Lucescu.
Mircea Lucescu şi-a finalizat cariera sa remarcabilă ca jucător de fotbal la Corvinul Hunedoara, club la care a ajuns în 1977. Tot aici, Mircea Lucescu şi-a început cariera sa inegalabilă ca antrenor, reuşind să creeze nu doar o echipă extraordinară, ci şi o emulaţie extraordinară în cadrul comunităţii, devenind rapid un reper atât din punct de vedere sportiv cât şi uman.
Pentru meritele sale deosebite, Lucescu a fost declarat „Cetăţean de Onoare al municipiului Hunedoara” în anul 2013.
Anunțuri gratuite din Maramures