Primăria Municipiului Sibiu a organizat astăzi, de la ora 18:00, o dezbatere publică dedicată reglementării activităților de jocuri de noroc din oraș, cu accent pe funcționarea și amplasarea sălilor de tip „păcănele”. Întâlnirea are loc la Stadionul Municipal, unde cel puțin 150 de persoane au venit la această dezbatere, printre care și consilieri locali, doctori psihologi, juriști, propietari de săli de jocuri de noroc sau foști dependenți de jocuri de noroc.
La începutul dezbaterii, secretarul general al Primăriei Sibiu a anunțat că pe masa Consiliului Local vor ajunge trei proiecte distincte: două care propun interzicerea totală a jocurilor de noroc în municipiu și unul care vizează reglementarea strictă a acestora. Secretarul Primăriei Sibiu, Dorin Nistor, a explicat cadrul general și direcțiile propuse: „Au fost depuse trei proiecte de hotărâre privind jocurile de noroc pe teritoriul municipiului Sibiu. Primul, inițiat de doamna Mureșan, propune interzicerea, al doilea, din partea AUR, de asemenea interzicerea totală, iar al treilea vizează reglementarea activității printr-un regulament clar. Toate trei vor intra în dezbaterea Consiliului Local. Am plecat de la un număr de 111 săli de jocuri de noroc în oraș, iar în urma reglementărilor ar urma să rămână aproximativ 56%. Au fost identificate zonele unde acestea pot funcționa – pe bulevarde și artere importante –, dar și zone de interdicție, în special în centrul istoric și în zonele de locuințe. De asemenea, propunem o interdicție de 100 de metri în jurul unităților de învățământ. Sălile existente în aceste zone vor avea obligația să se relocheze, fără a risca sancțiuni. În plus, odată ce o sală își încetează activitatea, nu va mai putea fi autorizată ulterior cu același obiect. Și publicitatea va fi schimbată: fără elemente deschise, fără afișarea premiilor sau alte mijloace care să atragă jucătorii”.
Interzicere totală vs. reglementare
Consiliera locală USR Diana Mureșan a susținut ferm varianta interzicerii, invocând atât presiunea publică, cât și efectele sociale ale fenomenului: „Am depus în martie un proiect de interzicere a jocurilor de noroc în municipiul Sibiu, cu o singură excepție – jocurile loto. Există o majoritate bine conturată care își dorește acest lucru. De cel puțin patru ani vorbim despre acest fenomen distructiv. Când am strâns semnături, reacția sibienilor a fost foarte clară: mulți nu doar semnau, ci cereau explicit interzicerea totală. Acum, trei ani mai târziu, aproape 6.000 de sibieni au semnat o petiție în acest sens. Fenomenul a scăpat de sub control în ultimii 10-15 ani, a devenit omniprezent și generează costuri sociale uriașe. Limitarea propusă nu rezolvă problema de fond. Tentația rămâne, iar efectele negative rămân în comunitate. Argumentul locurilor de muncă nu stă în picioare la Sibiu – economia locală poate absorbi această forță de muncă. Întrebarea este simplă: ce fel de oraș ne dorim?”.
În aceeași linie s-a poziționat și consilierul local AUR, Constantin Dincă, care a invocat experiențe personale din mediul educațional: „Am depus în martie un proiect de interzicere totală, inclusiv a jocurilor loto, plecând de la experiența mea de la catedră. Cunosc drama multor familii. Am avut elevi care și-au distrus viitorul jucând banii familiei. Cunosc persoane care ajungeau să caute mărunțiș prin sălile de clasă pentru a paria. Nu spre asta trebuie să meargă societatea. Unele săli sunt la mai puțin de 50 de metri de școli. Haideți să construim un oraș care prosperă fără jocuri de noroc”.
Poziția Primăriei: control în loc de interdicție
Primarul Astrid Fodor a susținut varianta reglementării, argumentând că interdicția ar putea avea efecte inverse: „Reglementarea este mai bună decât interdicția. Mă gândesc la prohibiția din SUA, care a dus la creșterea consumului ilegal. La fel se poate întâmpla și aici. Am analizat datele și am discutat cu toate grupurile din Consiliul Local. În momentul în care am finalizat aceste consultări, existau deja două proiecte de interzicere. FDGR a fost de acord cu reglementarea, PSD a susținut același lucru, invocând controlul și menținerea locurilor de muncă, iar în PNL au existat opinii împărțite. În urma acestor discuții am elaborat regulamentul. Aproape 50% dintre sălile de jocuri de noroc din Sibiu nu vor mai exista în forma actuală. Am oferit posibilitatea relocării, inclusiv în zone de dezvoltare terțiară unde există deja spații disponibile”.
Argumente din zona specialiștilor și societății civile
Psihologul Mihai Copăceanu, specializat în adicții, a adus în discuție impactul social și riscurile majore: „Pe lângă un jucător, sunt în medie alte șase persoane care suferă. Un dependent este de 15 ori mai expus în fața suicidului decât o persoană care nu joacă. La nivel național se estimează între 1,7 și 2,4 milioane de persoane care joacă. Raportat la Sibiu, vorbim de aproximativ 19-20 de mii de oameni care ar juca peste 4,5 milioane de euro anual. Interzicerea este obligatorie. A permite jocurile de noroc în oraș este ca și cum am legaliza drogurile”.
Arhitectul Alexandru Găvozdea a atras atenția asupra expunerii constante în spațiul public: „Acel procent de 1,5% din populația mondială dependentă se traduce în Sibiu prin aproximativ 2.350 de persoane în risc. Prezența permanentă în spațiul public este un cârlig. Pe bulevardul Mihai Viteazu sunt șapte săli de jocuri în 750 de metri și 15 locuri de unde poți scoate bani – bănci, IFN-uri, amaneturi. Tinerii sunt cei mai vulnerabili. Odată intrați în acest mecanism, ieșirea este extrem de dificilă. Sibiul își permite să investească în centre de reabilitare și nu își permite să piardă nicio viață”.
Industria cere reguli, nu interdicții
Reprezentantul unui lanț de săli de jocuri de noroc a susținut reglementarea, dar a cerut ajustarea unor prevederi: „Suntem categoric pentru reglementare, pentru că fenomenul nu poate dispărea. Dar anumite prevederi riscă să fie imposibil de aplicat. Ar trebui să avem dreptul de a semnaliza locațiile, pentru că este o activitate economică. Limita de 100 de metri față de școli ni se pare nefundamentată – considerăm că 50 de metri este suficient. Există și acel fond de la Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc de 45 de milioane de euro pentru sprijinirea persoanelor vulnerabile, dar nu vedem centre sau măsuri concrete”.
Din perspectiva mediului privat local, Marian Frățilă, proprietar al unui spațiu închiriat unui operator de jocuri de noroc, a oferit un punct de vedere pragmatic: „Nu am avut niciodată probleme cu acest chiriaș. Înainte am avut ani în care spațiul a stat gol sau am avut chiriași problematici. Pentru mine, stabilitatea este importantă”.
Anunțuri gratuite din Maramures