Colegul meu de liceu și de „pătimire” de la Liceul din Beclean, mă onorează cu o nouă apariție editorială, carte intitulată sugestiv „Un jurnalist prin viață”. O carte document despre viața culturală a Becleanului dar și reportaje captivante din Bistrița-Năsăud, despre oameni care slujesc în diferite feluri comunitatea.
Încă din vremea liceului Traian Săsărman, autorul acestei cărți avea înclinații spre jurnalism, scria atunci, mai mult pentru sine, uneori ne delecta cu câte o producție în versuri adresată profesorilor. Îmi amintesc de acea Odă închinată profesorului de geologie, care a stârnit la acea vreme aprecieri deosebite. De-a lungul anilor i-am urmărit activitatea jurnalistică dar și cea de cronicar al unor așezări rurale de care se simțea legat sufletește. Fiind un ziarist de teren din anul 1970 și până acum, Traian Săsărman a cutreierat cu „pasul” fiecare zonă a județului. „Nu cred că există în Bistrița-Năsăud un cătun, un sat, o comună în care să nu fi pus piciorul.”, îmi mărturisea acesta. Rodul acestor calatorii a fost cele 10 cărți ce poartă semnătura colegului meu. Am participat împreună cu dr. Vasile Cocoi la toate întâmplările legate de lansarea unei noi cărți. Organizator, împreună cu ing. Gavril Mureșan, a sărbătorii cireșelor de la Măluț, 25 de ediții, nu se putea ca T.S. să nu scrie despre satul copilăriei, 3 cărți ce rămân documente pentru satul de sub Râpă. În urma cu 11 ani am fost la Bidiu, satul unde a fost profesor, unde a lansat cartea „Bidiu- satul dintre dealuri”. Îmi amintesc că acea duminică s-a transformat într-o sărbătoare a satului cu aprecieri și mulțumiri adresate fostului profesor de aici, adică colegului meu. Câțiva ani mai târziu am fost invitat împreună cu dr. Cocoi la Crama lui Harșian de la Dumitra, acolo unde într-un peisaj de basm, T.S. ne-a prezentat o carte, în fața unui auditoriu select, cu titlul „Octavian Harșian- între cer și glie”. Iar în anul următor a scos de sub tipar o altă producție: „Traian Săsărman- în trei ipostaze”. Aș mai aminti despre „Oameni și locuri din Bistrița-Năsăud”, între coperțile căreia sunt peste două sute de reportaje și însemnări din această zonă a țării. Nu pot să uit nici despre cărțile dedicate satului cu nume de rugă-Chiraleș. Așadar, o activitate jurnalistică prestigioasă și zic eu, ca o încununare a acestei munci de peste 55 de ani în domeniul jurnalisticii, este „Traian Săsărman- un jurnalist prin viață”, o carte tipărită în condiții grafice deosebite la editura bistrițeană Solon, patronată de Radu Barna. Cartea este dedicată în mare parte orașului Beclean, capitolul despre orașul de pe Someș fiind intitulat „Becleanul în cuvinte”, și în care sunt reliefate câteva dintre manifestările culturale desfășurate de-a lungul anilor aici. Mărturisesc că și eu, beclenar fiind, am participat la multe dintre acțiunile întreprinse și despre care autorul face referire. Cenaclul „Grigore Silași” înființat în 1968 a dat de-a lungul anilor mulți scriitori, autori de cărți, azi membri ai USR. Este amintit apoi „Clubul Saeculum”, înființat în 1999, ce avea editura și a tipărit peste 50 de titluri: poezie, proză, teatru, istorie literară, monografii, știință și religie, precum și 8 volume „Carnetele de la Beclean”. „La Beclean nu există umbre mărețe care să ne sufoce și există o oarecare libertate a spiritului, o libertate a creației, o dorință de zămislire…”. „Acolo se vede adunată o gândire enciclopedică, zic eu. Mă refer desigur la această mișcare culturală care există la Beclean și Aurel Podaru este unul dintre cei care au impulsionat-o, au susținut-o și o susține cu toate puterile. În aceste Carnete nu veți întâlni doar beclenari ci veți întâlni oameni de pretutindeni care au venit la Beclean pentru că au găsit aici un dialog.” ( Andrei Moldovan)
Un capitol este dedicat și gării Beclean pe Someș, despre care Teodor Mihadaș scria: „În gara Beclean pe Someș și acum/ În funestul timp dintre trenuri, ascult/ Cum trece prin sufletul meu, ca un fum,/ Sau un strigăt…o taină venind de demult.” (Reminiscență). Gara a fost și pentru trei Podari: Aurel, scriitor și mentorul multor întâmplări literare și care se întreabă „cum să nu mă simt legat de acest spațiu miraculos în care trăiesc de peste o jumătate de secol”; Adrian, conf. univ. prodecan Fac. de Teologie UBB-„ Acestei gări cu ceva timp în urma ii dedicase (Aurel Podaru) din prea multă iubire, cred, o antologie literară. O inedită antologie cu 60 de scriitori, care depun mărturie despre acel loc al trecerii-petrecerii ea însăși, gara devenind acest personaj literar”; Ovidiu, prof. univ. UBB- „ Plecam de acasă cu trenul, tata mă conducea la gară. Mă întorceam acasă cu trenul, tata mă aștepta în gară. Făcea ce făcea, dar mereu se afla în gară.”.
Capitole interesante și bine documentate sunt dedicate bisericii ortodoxe, cu preoți ce au slujit de-a lungul anilor, o istorie despre cea mai veche biserica românească din oraș. Se fac referiri la învățământul confesional și agricol din Beclean.
Un alt capitol al cărții prietenului meu este intitulat „La taifas cu prieteni”, în care jurnalistul ne face cunoștință cu personalități diferite ale vieții din această zonă a țării: artista Uța Păvăluc, prof. T. Filipaș, viticultorul Veluț Mureșan, fermieri din Șirioara, Mocod, Florești, oameni de afaceri din domeniul agricol- Radu Wechter, Ionuța Haneș, Ștefan Onoaie, Ioan Cămărășan, Octavian Harșian, Vasile Petrican, Aurel Onigaș, Gavril Mureșan, cântărețul Mihai Turda, primarul Romeo Florian, ori măluțanul Aurel Bilțu.
În anii care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989 jurnalistul T. Săsărman îmi mărturisea ca a participat la peste 300 de sărbători ale comunității ortodoxe și greco-catolice, despre care consemnează în capitolul intitulat „Mai aproape de cer”. Sunt amintiți protopopii Marius Pintican, Ovidiu Sermeșan, Cristian Dragoș, apoi preoți care slujesc la bisericile din Bistrița, Dumitra, Manic, Enciu, Biserica armatei, etc.
Cartea „Un jurnalist prin viață”, scria așa de plastic managerul ziarului Răsunetului Menuț Maximinian… „este rodul acestei lungi și răbdătoare peregrinări. Nu este o simplă culegere de articole, ci un mozaic de destine, întâmplări, portrete și istorii locale care, puse împreună, alcătuiesc chipul unei comunități vii. În aceste pagini se regăsesc sate cu miros de veșnicie, oameni cu palme bătătorite, preoți cu vocație, profesori dăruiți, artiști sensibili, fermieri care apără pământul roditor, bătrâni purtători de memorie și tineri care încearcă să își croiască drumul prin viață.”.
Mircea Cupșa
Anunțuri gratuite din Maramures