Noii proprietari ai combinatului siderurgic din Hunedoara vor putea profita din plin de „muntele de zgură” din vecinătatea complexului industrial închis din toamna anului 2025.
Halda de zgură a combinatului din Hunedoara. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Combinatul siderurgic din Hunedoara și-a oprit activitatea în toamna anului 2025, când mai avea circa 500 de salariați.
În 9 februarie, Adunarea Generală a Acționarilor de la ArcelorMittal Hunedoara a aprobat vânzarea activelor societății către compania UMB Steel S.R.L., pentru un preț total de 12,5 milioane de euro, la care se adaugă TVA.
Combinatul, cumpărat cu tot cu halda de zgură
Tranzacția cuprinde toate terenurile, clădirile, instalațiile și halda de zgură, cu o suprafață de peste 250 de hectare.
„În total, tranzacția vizează aproximativ 1.060.000 mp de teren în perimetrul amplasamentului industrial, 494.000 mp de teren situat în afara amplasamentului și 928.000 mp, reprezentând halda de zgură și terenurile aferente acesteia”, arată documentul publicat de ArcelorMittal Hunedoara.
Potrivit aceluiași raport din februarie, UMB Steel va prelua toate obligațiile și răspunderile de mediu asociate activelor vândute, activităților desfășurate anterior pe amplasamentul industrial și la halda de zgură.
Planurile cu privire la soarta combinatului nu au fost anunțate oficial de Grupul UMB Steel, însă noii proprietari ai combinatului vor putea profita pe deplin de „muntele de zgură” aflat în vecinătatea complexului industrial, pe Dealul Buituri din Hunedoara.
Halda de zgură a combinatului siderurgic cuprinde peste 90 de hectare, iar de la înființarea ei, în 1965, aici au fost descărcate peste 20 de milioane de tone de zgură de oțelărie și furnal (circa 13 milioane de metri cubi).
Până la oprirea activității combinatului, halda a fost exploatată pentru recuperarea fierului, care era returnat la Oțelăria Electrică, și a zgurii deferizate, folosită în principal în construcții. În anii trecuți, stațiile de procesare a zgurii folosite pe haldă puteau procesa peste 12.000 de tone pe zi, adică peste două milioane de tone pe an. În urma acestei activități rezultau circa 45.000–50.000 de tone de fier și peste două milioane de tone de zgură, care urma să fie valorificată pentru lucrări de construcții de drumuri și șosele, potrivit unui raport geologic publicat pe site-ul Agenției pentru Protecția Mediului Hunedoara.
Halda de zgură, mutată parțial
În ultimii ani, lucrările de pe halda de steril a combinatului au vizat atât prelucrarea materialului, cât și remedierea problemelor cauzate de alunecări de teren și instabilitatea versantului. În trecut, acestea au făcut victime printre muncitorii de pe haldă, îngropând oameni și utilaje.
„Având în vedere cantitatea mare de zgură depozitată pe amplasament, distribuția neregulată, chiar haotică, a acesteia și instabilitatea terenului, a fost necesară reproiectarea distribuției zgurii pe haldă, pentru repartizarea în mod egal a depunerilor (grosimilor) și asigurarea unei presiuni convenționale uniforme pe întreaga suprafață a haldei”, arăta un raport geologic prezentat în 2017 pe pagina APM.
Reconfigurarea geometrică a haldei viza relocarea unui volum estimat la circa 11.600.000 de tone din unele zone cu stabilitate redusă și umplerea unor crevase-canioane de pe haldă. Specialiștii notau necesitatea amenajării platformei în trepte, cu înălțimea maximă de 15 metri, separate de berme de protecție și siguranță. În ultimul an, o parte a zgurii de pe haldă a fost mutată pe un teren de pe malul râului Cerna, aflat în vecinătatea combinatului, la intrarea în municipiul Hunedoara dinspre Deva.
Declinul combinatelor siderurgice din România. De la producțiile record de oțel la „coșmarul industrial distopic”
Halda de zgură din Buituri a fost amenajată în 1965, pe o suprafață de 40 de hectare, situată în valea pârâului Hărăoani, iar primele depuneri de zgură datează din 1967. În următorii ani, perimetrul a fost extins spre nord (spre râul Cerna), pe un teren semimlăștinos și fragmentat de torenți și de două pâraie, apoi peste cursul pârâului Hărăoani.
Un studiu geotehnic realizat în 1972 arăta problemele legate de instabilitatea haldei, după primii cinci ani de funcționare.
„Alunecările produse au dimensiuni de 30–50 m lățime și 70 m lungime, ce se extind din zona drumului provizoriu (cotă 240–245 m) până în zona caselor existente în aval (223–227 m). Alunecările au o amploare mai mare în zona amonte, cu adâncimi ale suprafețelor de alunecare de 4–5 m, afectând și depunerile de zgură”, arătau autorii studiului.
Imaginea 1/11:
Halda de zguda a combinatului Foto Daniel Guță ADEVĂRUL jpg
Inginerii propuneau captarea și drenarea pârâului Hărăoani, monitorizarea alunecărilor, interzicerea săpăturilor în corpul haldei, interzicerea accesului în zonă a mașinilor grele și lucrări de susținere a taluzelor acesteia.
În 1978, la Hunedoara a început a doua etapă de amenajare a haldei de zgură, când suprafața acesteia a fost extinsă cu încă 40 de hectare spre nord. Pentru stabilizarea terenului au fost realizate două lucrări de susținere, prin construirea a doi pinteni de zgură amplasați pe văile din zonă, la baza depunerilor vechi și a zonei nou create. Aceștia au fost încastrați la 5–8 metri în terenul natural, iar sub fiecare a fost realizat un sistem de drenaj din pietriș de granulație mare, cu o înălțime de 1–1,5 metri, care evacuează apa spre râul Cerna, potrivit raportului publicat de Agenția pentru Protecția Mediului.
Halda de zgură, un munte de fier recuperabil
Încă din anii ’70, specialiștii remarcau potențialul economic al haldelor de zgură ale combinatelor din Hunedoara, Galați, Reșița și Câmpia Turzii. Până atunci, haldelor nu li se acordase importanță, datorită posibilităților de colectare a unor mari cantități de fier vechi din surse mai puțin costisitoare.
„Din calculele sumare făcute la fața locului de către specialiști rezultă că numai în halda de la Hunedoara există cel puțin 800.000 de tone de metal, ce ar putea fi recuperat. Concomitent cu scoaterea metalului, se pot obține, prin măcinare, cantități mari de zgură, care poate fi utilizată cu succes fie la construirea de drumuri, fie în industria materialelor de construcții”, informa Revista Economică, în 1977.
În anii ’80, economiștii calculau că, punând în valoare minereul de fier conținut în zgurile de oțelărie rezultate într-un an la cele trei mari combinate de la Galați, Hunedoara și Reșița, se puteau economisi fonduri valutare de circa 15–16 milioane de dolari, pe lângă valoarea fierului și a zgurii deferizate. În 1984, combinatul din Hunedoara a fost dotat cu o instalație de măcinare a zgurii, care viza recuperarea întregii cantități de fier cu ajutorul unor tamburi electromagnetici.
„Instalația, concepută de IPROMET, dar cu multe îmbunătățiri aduse de specialiștii noștri, macină circa 470.000 de tone de zgură anual, din care se pot extrage 70.000 de tone de fier vechi”, nota presa vremii în 1984.
Combinatul siderurgic Hunedoara, vândut către UMB Steel. Tranzacția de 12,5 milioane de euro a fost aprobată
Specialiștii reclamau însă că statul nu rezolvase problema valorificării zgurii deferizate, care rezulta după extragerea minereului de fier.
„După o perioadă de 6–12 luni, necesară pentru stabilizarea chimică și fizică, zgura deferizată devine un excelent material de construcție, cu multiple utilizări — de la balast sau material de drenare pentru drumuri și până la material pentru cărămizi tip BCA. Dar, paradoxal, nu s-a stabilit nicio colaborare concretă cu eventualii consumatori”, informa Scînteia, în 1984.
Halda afectată de instabilitate
Un studiu geotehnic realizat în 1995 arăta că atunci corpul haldei era afectat de fenomene de instabilitate, iar cota finală de depozitare (prevăzută în proiectul din 1978, respectiv 350 metri) fusese pe alocuri depășită. În 2006, o altă expertiză arăta că zona era afectată de alunecări de teren active în urma ploilor abundente din primăvara acelui an și de crăpături. În lunile următoare au avut loc lucrări de nivelare a treptelor alunecate și de colmatare a crăpăturilor.
Cele mai recente studii au pus în evidență că instabilitatea terenului se menține și era necesară redistribuirea unor cantități importante de zgură, însoțită de o geometrizare și reabilitare a treptelor haldei. Printre cauzele instabilității se număra și faptul că halda este neuniformă, ea fiind alcătuită din circa 51% zgură de oțelărie, 45% zgură de furnal și circa 2% zgură de turnătorie și zgură de cubilou.
„Halda de zgură Buituri a fost realizată peste un relief afectat de fenomene de instabilitate, având cauze naturale și antropice. Cantitatea mare de zgură depusă pe haldă, metodologia de depunere haotică și manipularea frecventă a zgurii, în mai multe cicluri de prelucrare pentru recuperarea fierului, au constituit factorii care au favorizat instabilitatea haldei. Lipsa unui sistem eficient de captare și drenaj a apei subterane induce terenului de fundare un exces de umiditate, care face să se depășească limita capacității portante a depunerilor deluviale și aluvionare”, arată raportul de amplasament al haldei Buituri, întocmit în 2017 de geologi.
Anunțuri gratuite din Maramures